November 11, 2014, 5:38 am
Vreţi să ieşiţi din anonimatul de zi cu zi? Să daţi culoare vieţii voastre? Stresul vă împovărează? Aveţi o soluţie la îndemână pentru a trata aceste neplăceri.
Cei care locuiţi în Cluj Napoca, dar şi din judeţele învecinate, puteţi să vă "delectaţi" cu un concert pe cinste. Trupa Byron, organizează la Teatrul Naţional din Cluj, un concert de excepţie, prin care îşi aniversează cei 8 ani de activitate. Poate că mulţi dintre voi nu cunoaşteţi istoricul formaţiei, aşa că haideţi să recapitulăm.
![]()
Byron, este o trupă formată în anul 2006, de către Dan Byron. Încă de la început a scris versuri, care vor şi deveni piese ale primului album.
Prima prezentaţie a fost în luna decembrie 2006, în Laptăria Enache. În aprilie 2007 se pune bazele primului album artrok, care a fost foarte apreciat de un public numeros. De-a lungul timpului, trupa a avut o ascensiune demnă de luat în seamă. A fost invitată în majoritatea festivalurilor cunoscute din ţară, la festivalul Peninsula, Rock la Mureș, la Ziua Cea Mai Verde, Ursus Fest, Ultra Fest, Ultimul Fir de Nisip, făcându-se tot mai cunoscuţi.
Cred că concertul de pe 27 noiembrie 2010, cântat în Salina Turda, la peste 100 de metri adâncime, va fi o amintire plăcută celor prezenţi. Concertul din mină a fost filmat, urmând să fie difuzat în data de 1 decembrie 2011, marcând 5 ani de la prima cântare live.![]()
Aceasta este o scurtă descriere a istoricului trupei Byron, ascensiunea continuând până în anul 2014, şi încă mulţi ani de acum încolo.
An de an, la începutul lunii Decembrie, trupa sărbătoreşte, precum v-am spus în rândurile de mai sus, ziua de când au cântat prima dată într-un concert, live. Fiindcă este 2014, şi luna decembrie este la doi paşi, Byron trebuia să aniverseze. Şi o face într-un mod inedit. ![]()
Sărbătoreşte 8 ani de activitate, printr-un concert live, la sala Teatrului Naţional Cluj -Napoca, pe data de 2 decembrie. În concertul "Electric Marching Band”, membrii trupei vor fi însoţiţi pe scenă de Fanfara Militară a garnizoanei Bistriţa şi de corul de elevi Excelsior.
Vor interpreta piese reorchestrate pentru trupă, fanfară şi cor, şi vor avea ca invitaţi de seamă, doi muzicieni, cu care au mai colaborat şi în trecut. Vor fi alături solista Luiza Zanşi violonistul Alexander Bălănescu.
Un concert de excepţie, acompaniat de fanfară, care sigur va rămâne o amintire plăcută în timp. Dar dacă o să vă doriţi să revedeţi aceste momente, o veţi putea face şi peste 10 ani de acum încolo. Concertul va fi înregistrat, urmând să fie baza unui nou DVD/Blu-ray byron.
Biletele la concert s-au pus în vânzare prin www.biletmaster.ro
şiwww.iabilet.ro, acestea fiind disponibile şi în reţeaua magazinelor UMAN, Senia şi agenţiile Perfect Tour.
Dar dacă nu aţi ascultat încă muzica trupei Byron, o puteţi face pe
www.byronmusic.rofăcându-vă antrenamentul pentru un concert pe cinste, înainte de a intra în febra sărbătorilor de iarnă. Vă îndemn pe toţi prietenii, cei ce îi cunosc, din Cluj şi din părţile limitrofe, să mergeţi, căci e păcat să rataţi acest concert. Iar dacă cumva voi câştiga o invitaţie dublă, o voi da unuia dintre colegii din grupul tinerilor dializaţi, pentru că eu nu cred că pot ajunge pe 2 decembrie în Cluj. Dar din dar se face Rai!Sursa foto:-you tube,ziardecluj.ro,infomusic.ro,gazetadecluj.ro
↧
November 14, 2014, 12:39 am
Astăzi, 14 noiembrie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Diabetului. Această zi are drept scop informarea populaţiei cu privire la manifestările şi complicaţiile diabetului zaharat şi promovarea măsurilor de prevenire a îmbolnăvirii.
Iniţiativa aparţine Federaţiei Internaţionale de Diabet şi este susţinută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi vine ca răspuns la răspândirea alarmantă a diabetului pe întreg mapamondul.
Statisticile spun că în prezent sunt circa 371 miloane de oameni cu diabet iar alţi 280 de milioane care au un risc crescut de a dezvolta aceasta boală. Se mai precizează că în anul 2030, numărul persoanelor cu diabet va ajunge la jumătate de miliard.
Apariţia diabetului zaharat este legată de alimentaţia hipercalorică şi inactivitate fizică. Complicaţiile diabetului zaharat afectează vasele de sânge, nervii, inima, rinichii, ochii şi provoacă invalidizarea frecventă a persoanelor.![]()
Medicii atrag atenţia că vârsta la care debutează diabetul a scăzut foarte mult. Încă din pruncie se pot dezvolta noi cazuri de diabet, în această privinţă fiind recomandat să ne facem analizele de sânge cel puţin o dată pe an, iar pentru a reduce riscul apariţiei bolii să facem cât mai multă mişcare, să mâncăm sănătos şi să lasam grijile deoparte.
Să fim solidari cu cei suferinzi de diabet şi să le dorim multă sănătate şi viaţă fără complicaţii!sursa foto-nosugarshop.ro,ascotid.ro,aducatie-diabet.ro
↧
↧
December 2, 2014, 9:21 am
Mâine, 3 decembrie, trebuie să sărbătorim. Sărbătoarea semenilor noştri, care au fost loviţi de boli. Încă din anul 1992, când Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat această zi, ca fiind ziua persoanelor cu dizabilităţi, în întreaga lume au loc tot felul de campanii umanitare, pentru solidaritatea tuturor oamenilor, alături de cei în suferinţă. Cu această ocazie, ONG-urile şi autorităţile, organizează întreceri sportive şi culturale, pentru a arăta semenilor, că şi cei în suferinţă pot fi integraţi în societate.
Ziua Internaţională a Persoanelor cu Handicap are ca obiectiv promovarea înţelegerii problemelor legate de handicap şi mobilizarea susţinerii demnităţii, drepturilor şi bunăstării persoanelor cu dizabilităţi. Conform unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 15% din populaţia lumii suferă de un handicap. Ştim cu toţii că, noi cei cu dizabilităţi, suntem de cele mai multe ori marginalizaţi. De cei din jur, de "prieteni", uneori de familie, de întreaga societate.Aşa că nu vă sfiiţi, şi haideţi să petrecem. Cei cu dializă, cu diabet, sau cu alte boli, care mai de care mai "deocheate", că doar este ziua noastră, nu?
La mulţi ani şi la multă sănătate vă doreşte un.....suferind!La mulți ani și multă sănătate dragi prieteni și colegi!![]()
↧
December 7, 2014, 3:55 am
Iată că, luna decembrie, a sosit de câteva zile. O lună în care toţi ne agităm, ne gândim, şi în cele din urmă.....cumpărăm. Vrem să facem sărbătorile de iarnă cât mai fericite, pline de lumină, cu multe cadouri pentru familie şi prieteni.Dar oare ce am mai fi pus sub brad dacă nu ar fi existat inventatorii cu proiectele lor? Cum ar mai fi fost luminat bradul şi întreaga casă, dacă nu s-ar fi înventat energia electrică şi instalaţiile cu jocuri de lumini fluorescente? Cum ar fi dacă......şi dacă.....şi iar dacă....Fără inventatori şi gândirea lor ageră, nu am mai fi avansat in tehnologie, în industrie, în medicină. Am fi fost tot primitivi, nu am fi cunoscut arta scrisului, maşinile, avioanele, calculatorul......
Aşadar dacă tot este sfârşit de an, şi mulţi dintre noi facem o revizuire a realizărilor , haideţi să includem pe această listă şi invenţiile româneşti, medaliate la concursurile internaţionale de inventică din Bruxelles şi Geneva.Ştim cu toţii că în România, statul nu acordă nici o importanţă înventatorilor, nu este interesat de o perspectivă nouă, spre viitor. Deşi avem inventatori recunoscuţi pe plan mondial, cu invenţii brevetate in domeniul IT, medical, agricol sau auto, de multe ori asistăm neputincioşi la indiferenţa şi nepăsarea celor care ar trebui să promoveze aceste adevărate valori ale României.
Şi de această dată, salvarea vine din partea unei companii internaţionale.
Compania 3M
una dintre cele mai mari companii din lume, a decis sa promoveze si să premieze inventica românească. De 15 ani prezenţă în România, îşi propune să depună un efort constant pentru a promova inovatia pe întreg mapamondul. Nu mulţi sunt cei care ştiu că, inovaţiile 3M, de-a lungul a peste 100 de ani, au contribuit la succesul unor afaceri, au sporit confortul în casele noastre, şi au îmbunătăţit viaţa a milioane de oameni din întreaga lume.
Aşadar, compania a decis să fie premiată cea mai bună invenţie, născându-se "PR3MIAZA INOVATIA", un demers unic de mediatizare, promovare și sprijin acordat inventicii româneşti, prin care se acordă un premiu de 2000 euro celei mai votate invenţii.Sunt selectate 19 invenţii din domenii diferite, medaliate la saloanele internaţionale, dar eu m-am oprit la invenţia medicală "Conductori nervoşi din colagen şi procedeu de obţinere a acestora"Echipa formată din doctor chimist Mădălina Albu, profesor doctor Ioan Lascăr, doctor Dragoş Zamfirescu, academician Maya Simionescu, doctor Ion Zegrea, doctor Marius Popescu şi doctor biologg Irina Domnica Titorencu şi Georgeta Bumbeneci, au lucrat la realizarea conductorilor nervosi din colagen.O echipă "de oţel" cu minţi sclipitoare, care depun eforturi uriaşe pentru a ne da, nouă pacienţilor, speranţa la o viaţă normală.
Zi de zi, aflăm de tragediile de pe străzi, accidente mortale sau cu oameni rămăşi infirmi pe viaţă. De multe ori, această infirmitate se datorează nervilor periferici, care au fost distruşi prin presiune sau prin întindere. O fibră nervoasă, este secționată în interiorul unui axon intact , un înveliş cilindric în care se află celule nervoase individuale. Atunci când un nerv este secționat complet, fibra nervoasă şi axonul sunt la rândul lor retezate. Oricare dintre cele două leziuni poate conduce la disfuncţionalitate musculară, rezultând în pierderea simțurilor într-o anumită regiune a corpului deservită de acel nerv. Durează foarte mult timp pentru ca un nerv secţionat să îşi recapete integritatea şi funcţionalitatea pe cale naturală, iar intervenţiile chirurgicale menite să îl repare sunt operaţiuni extrem de delicate.
Aşadar, această echipă, a proiectat o nouă metodă de "lipire" a nervilor secţionaţi. Până acum, medicii erau nevoiţi să recolteze fragmente de nerv, adica sa sacrifice nervul, pentru a ajuta la regenerarea unui alt nerv. Această revoluţionară metodă inventată, utilizeaza un tub biologic care ghideaza regenerarea nervului, astfel nemaifiind necesara sacrificarea unui alt nerv.Medicul Dragoş Zamfirescu mai precizează că “Sunt situatii in care capetele unui nerv sectionat nu se pot sutura cap la cap. In acest caz, variantele terapeutice sunt folosirea unei grefe nervoase recoltata din alta parte a corpului uman (cu un deficit senzitiv corespunzator) sau folosirea de conductoare tubulare de regenerare (tuburi). Produsul nostru are aplicabilitate imediata. Noi intentionam sa-l folosim in operaţii de microchirurgie a nervilor periferici, cu consimţamantul pacientului".Dacă timp de 30 de ani sau folosit aceleaşi metode de suturare a nervilor periferici, iată că acum această invenţie poate reface un nerv periferic în scurt timp, astfel pacientul îşi poate relua activitatea fizică, fără aşi pierde din funcţiile vitale.Este o invenţie românească, cu un preţ românesc. In lume sunt doar două firme care produc aceşti conductori, dar la un preţ de 500 de dolari un tub de numai 2 cm. Cercetătorii români îl comercializează la un preţ de 30 de euro.Sursa: http://premiileinovatiei.ro/conductori-nervosi-din-colagen-si-procedeu-de-obtinere-a-acestora/
Veniţi şi votaţi şi voi invenţia "Conductori nervoşi din colagen şi procedeu de obţinere a acestora"(BIOCOND NERV)
căci întotdeauna am avut nevoie de progrese în domeniul medical, de cercetători care să ducă medicina pe culmile dezvoltării internaţionale. Să susţinem prin acest vot, o metodă performanta, pentru vindecarea afecţiunilor cauzate de secţionarea nervilor periferici.sursă fotogoogleblogalinitiative.ro
↧
December 8, 2014, 12:59 am
E iarnă şi e frig. Afără a nins şi totul este acoperit de plapuma pufoasă a iernii. Oameni zgribuliţi, cu nasuri îngheţate, înfofoliţi în haine groase, defilează în paşi repezi, spre magazinul din colţul străzii. Doar copii sunt veseli şi zburdalnici, alergând prin zăpada proaspăt aşezată......Semne de plină iarnă.În scurt timp vin şi sărbătorile de iarnă, zile de bucurie, cu multe cadouri dăruite şi primite şi cu bucate alese pe masă. Parcă văd deja sărmăluţele în foi de varză, aburinde, aşteptând nerăbdătoare să fie savurate, cârnăciorii făcându-ţi cu ochiul, că poate poate o să mai iei o înghiţitură, răcitura, toba, salata beouf, şi alte bunătăţi de sezon, numai bune de ispitit pe orice pofticios.
Dar ce facem noi cei cu insuficienţă renală? Cum ne putem adapta regimul astfel încât să putem gusta din toate aceste bucate specifice sărbătorilor?
Iată că au trecut 12 ani de când am "căpătat această boală cronică. Nu este o boală chiar aşa de grea, faţă de cum se vorbeşte. Cu timpul m-am obişnuit, făcându-mi viaţa cât mai obişnuită. Prin activităţile de zi cu zi, în care am adăugat sport, citit, pasiune, şi nu în cele din urmă un regim adecvat bolii de care sufăr. Să nu credeţi că dacă sunt un cronic, nu am şi eu "pofte" de potolit. Şi ştiţi cum e......bucatele de la mama de acasă, nu pot fi trecute cu vederea nici măcar de cel mai suferind pacient.
Dar cum facem dacă cârnăţii sau sărmalele sunt mai greu de digerat, şi nici prea indicate în acest regim dietetic?Din experienţa mea de cronic renal, pot să vă dau câteva sfaturi despre alimentele cele mai indicate în insuficienţa renală.
Ştim cu toţii că organismul nostru are nevoie de energie ca să funcţioneze corespunzător. Dacă nu îi dăm suficientă energie, ne vom simţi obosiţi, fără motiv,, nu ne vom putea concentra şi vom fi mai sensibili la infecţii. Bineînţeles, energia necesară o obţinem din ceea ce mâncăm. O importantă sursă de energie sunt glucidele. Principala lor funcţie este de a stoca energia în organism.
Glucidele din zahăr, se absorb rapid, altele, mai complexe, cum ar fi cele din paste, orez, paine neagră, au absorbţie mai lentă şi de aceea, furnizează energie pentru o perioadă mai lungă de timp.
Aşadar topul începe cu:1-pastele făinoase , pregătite sub orice formă, dar fără prăjeli sau adaosuri toxice
Grăsimile, în multe regiuni ale lumii, sunt considerate o sursă vitală de energie, fiind şi cele mai eficiente. Rolul grăsimilor în organism este de a ajuta la formarea de celule sănătoase şi permit absorbţia vitaminelor. O sursă importantă şi sănătoasă de energie mai sunt şi produsele lactate şi uleiurile vegetale, în special uleiul de măsline.Punem în clasament pe loc secund.
2 produsele lactate, peştele şi uleiul de măsline
Acestea se pot consuma fără restricţii de pacienţii care nu au probleme de hiperfosfatemie(fosfor care a depăşit limita normală). Dar să nu uităm de uleiul de măsline, care conţine polifenoli şi compuşi antioxidanţi, aceştia prevenind inflamaţiile şi oxidarea.
O altă sursă de energie sunt şi proteinele. Ele sunt componente foarte importante ale celulelor noastre, sunt vitale în alimentaţia noastră. Putem găsi proteine în carne, ouă şi în ţelina. Ţelina fiind o rădăcinoasă foarte bogata în proteine vegetale.Să punem pe locul 3- carnea de vită şi de pui, şi ouăle
Dacă tot vorbim de proteine, şi de importanţa lor în organism, să vedem din ce surse naturale putem lua proteinele.Nu ştiu dacă voi cunoaşteţi că boabele de soia au un conţinut bogat de calorii şi proteine. Pe lângă aceasta, fasolea verde sau uscată şi mazărea, pot fi o sursă bogată de proteine vegetale
Aşadar pe locul patru în listă punem4-fasolea, soia şi mazărea
Dacă acestea sunt fierte şi aruncată prima apă, se pot consuma fără restricţii.
Suntem bolnavi de insuficienţă renală?Toţi avem nevoie de vitamine. Nu putem trăi fără ele, fiind necesare pentru activităţi cu consum de energie, pentru creştere şi vindecarea rănilor.
Multe dintre vitamine nu pot fi sintetizate de organism în cantităţi suficiente, de aceea trebuie luate din alimente sau de multe ori suplimentate, dar numai cu prescripţii medicale. Dar ca şi în cazul fosfaţilor şi potaşiul trebuie păstrat într-o limită valorică, pentru a nu crea probleme.Cea mai bogată sursă de vitamine sunt întotdeauna, fructele şi legumele neprocesate.
În ultima poziţie în acest top punem 5-legume(ardei roşii, varză, cartofi e.t.c.) şi fructe(afine, mere, unele citrice)
Acestea să fie preparate. Prin fierbere şi aruncarea apei în care au fiert, se reduce considerabil conţinutul de potasiu.
În general, în insuficienţa renală nu sunt interzise nici un fel de aliment. Doar că trebuie consumate cu măsură, pentru nu aglomera organismul cu toxine. Cum mai spune o vorbă populară "ce nu îţi face bine, nu mânca".
Eu am făcut acest top,grupat pe categorii de alimente, după experienţa mea de pacient cu insuficienţă renală şi după indicaţiile medicului. Dacă voi aveţi şi alte alimente indicate, sau dacă preferaţi un aliment din cele prezentate mai sus, vă rog să îmi lăsaţi scris într-un comentariu. Haideţi să facem un top de 5 alimente indicate, şi de ce nu, care vă plac mai mult, în insuficienţa renală.Update articol:
Alimentaţia, a fost întotdeauna o situaţie deosebită în insuficienţa renală, dar făcându-se pentru fiecare pacient un regim personalizat, de către medic, alimentele pot fi pregătite în orice reţetă gustoasă.
Aşadar, am făcut un top al alimentelor preferate de voi, pacienţii cu insuficienţă renală. Deşi nu aţi răspuns prea mulţi la invitaţia mea, pesemne aţi fost ocupaţi cu organizarea taberei asociaţiei, rezultatul este acesta:
1-paste făinoase
2-carnea
3 produse lactate, peşte şi ouă
4- mazăre, fasolea şi soia(păstăi şi boabe uscate)
5 legume şi fructe(fructele să fie pregătite că şi compoturi)
Mulţumesc tuturor pentru răspunsuri! Acum, aveţi şansa de a câştiga un premiu , întrucât am înscris articolul în concursul
Trend List,
concurs organizat de
Costa d’Oro Romania
care ne îndeamnă la consumul de alimente sănătoase, articol pe care vă rog să-l VOTAŢI AICI fiind acolo şi câte ceva din topul vostru.sursa foto-sanatate.bzi.ro-avantaje.ro-romaniatv.ro-uleicostadoro.ro-gurmandino.ro-culinar.ro
↧
↧
December 8, 2014, 11:24 pm
Această pasiune, a început prin anul 2009. De 5 ani îmi pierdusem vederea, iar de 7 devenisem bolnav de insuficienţă renală cronică. Nimic neobişnuit până aici, şi nici mai departe.
Timp de şapte ani, lumea îmi devenise străină, aşa zişii prieteni au dispărut, sufeream acum şi de singurătate. Nu îmi găseam liniştea. De citit nu mai puteam, să văd un film, nici atât, doar un radio şi o muzică la cd-player îmi mai ocupau timpul.
Dar, cum sunt o fire optimistă şi dornic de noi descoperiri, am tot căutat, am analizat orice soluţie, şi până la urmă m-am decis.
Mi-am cumpărat un laptop, am tras linie de internet.....şi pe locuri......fiţi gata.....START! Un start cu multe peripeţii spre nenea Netu. Fiind că eram însetat de a cunoaşte aspectele bolii de care sufeream, şi văzând că medicii nu îmi ofereau prea multe detalii, am zis să caut pe internet şi să adun toate informaţiile legate de insuficienţa renală, într-un site. Nu puteam să cumpăr un domeniu propriu, aşa că m-am mulţumit şi cu platformele gratuite. Aşa a luat naştere Dializa renală.
Uşor de zis început, dar nu a fost deloc aşa. Lipsa vederii şi a cunoştinţelor IT m-au determinat să învăţ şi mai mult. Azi un pic, mâine mai mult, şi am reuşit în doi ani de zile să învăţ ce înseamnă să postezi un articol pe blog, cum trebuie să scrii, să promovezi, ce sunt ancorele şi ce rol au, şi multe alte minunăţii.
Dar.....vroiam mai mult. Şi iată că, într-o zi am descoperit şi acel mai mult. Înscriindu-mă pe un portal, pentru a promova blogul, a sosit în inbox un e-mail ispititor. O invitaţie la o competiţie de blogging. Provocarea a fost aşa de tentantă încât am acceptat. Aşa m-am integrat în blogosfera românească. Dar după terminarea acelei competiţii îmi rămăsese acel microb, care nu mă lăsa în pace. Trebuia să fac ceva. Şi am făcut. Căutând pe mister Netu, am descoperit comunitatea
Blogal Iniţiative![]()
Un loc unde am descoperit noi bloguri cu autori de nota 10, "suporteri" ai echipei Cooperativa 2.0. Încă mai am multe de învăţat de la cunoscători în ale blogging-ului, dar sper că în timp sa devin un elev premiant.
Printre şedinţele de dializă am scris la mai multe campanii, din care la una am şi câştigat. Această noua pasiune începea să prindă contur. Îmi plăcea din ce în ce mai mult. Să scriu pentru temele date, să respect cerinţele tehnice, un virus fără tratament. Şi unde mai pui că mi-am făcut noi prieteni. Prieteni care mă ajută când sunt "neputincios", care mă sprijină moral şi mă încurajează în orice situaţie.
Voi scrie la "prea frumoasele" campanii, sper că din ce în ce mai bine, voi lupta cu boala ca să prind şi numărul 600, şi 1000, şi cine mai ştie câte. Nu este un impediment dacă eşti nevăzător sau bolnav cronic, să scrii articole, să fii pasionat de această artă.
Doresc, echipei Blogal Iniţiative, la împlinirea a 300 de campanii, care mai de care mai atrăgătoare, multă putere de muncă în dezvoltarea acestei comunităţi. Şi mie, ca blogger, sănătate şi inspiraţie, pentru a urca cât mai sus pe treptele blogosferei.
↧
December 14, 2014, 12:40 am
Vedem zi de zi cum păduri întregi sunt rase de pe faţa pământului, cum arbori seculari sunt tăiaţi fără a se mai planta alţii în loc, vedem cum este scurtată viaţa cu fiecare copac transformat în hârtie. De ce oare nu am opri acest pericol? Să oprim distrugerea peisajului verde al tării noastre, să stopăm rarefierea stratului de ozon al globului pământesc. Şi gândeşte-te, prieten român, că este aşa de simplu să faci acest lucru.
Cum?
Este atât de simplu. Vedem zilnic, pe străzi, aruncate deşeuri de hârtie, peturi si doze de aluminiu. Deşeuri cărora unii nu le mai dau nici o importanţă, dar care pot salva viitorul nostru. Adună-le unul câte unul, chiar dacă este ruşinos, colectează o cantitate cât mai mare şi livrează-le la un centru de colectare. Dacă şi acest lucru este mai greu de înfăptuit, selectează dreşeurile pe categorii, şi du-le la şcoala la care ai învăţat când erai copil. Astfel poţi ajuta şcoala , şi mai ales copii, să ajuţi şcoala să se autofinanţeze.
![]()
"Şcoala pentru o românie verde"
şcolile se pot finanţa singure, colectând şi reciclând hârtie. Dacă adună 2 tone de hârtie, şi o predă la centrele de colectare, scoală primeşte 200 lei. Plus premii lunare de 1.000 euro, iar profesorii şi elevii diplome de merit şi participare. Cu banii aceştia, şcolile pot să îşi doteze şi modernizeze sălile de cursuri, terenuri de sport, să organizeze activităţi pentru copii în afara orelor.
Dacă eşti un om de afacere, deţii o firmă care zilnic produce deşeuri de hârtie, şi vrei să scapi de ele într-un mod cât mai util, atunci.....când se adună 500 kg de hârtie sau peturi, trimiteţi un email la eco@zibo.ro şi la predarea hârtiei completaţi pe procesul verbal, numele şcolii pentru care predaţi.
Mergeţi pewww.zibo.ro daţi click pe harta şi alegeţi şcoala pe care doriţi să o susţineţi. Astfel poţi ajuta scolile participante, colectând şi reciclând deşeuri de hârtie şi plastic
Iar firma ta va apărea pe harta verde a programului "Școala pentru o Romanie Verde", la sponsori şi şi susţinători.
Şcoala pe care vrei să o susţii nu este înscrisă în program? Simplu.....
Orice şcoală, liceu sau grădiniţă se poate înscrie! Trimite într-un e-mail la eco@zibo.ro, numele şcolii, localitatea, judeţul, numărul exact de copii din scoala respectivă, precum şi numele profesorului care coordonează activitatea, şi numărul de telefon al acestuia.
Important....."NU EXISTĂ DATĂ LIMITĂ PENTRU ÎNSCRIERE"!
Rezultatul acestui program, patronat de Ministerul Mediului şi schimbărilor climatice împreună cu Asociaţia Zibo Help, nu a întârziat să dea rezultate. De exemplu în anul şcolar 2013/ 2014, au fost înscrise 750 scoli, 125.000 elevi participanţi, care au colectat cca 163.225 kg deşeuri de hârtie, care au şi fost reciclate.
Pe parcursul a doi ani de activitate intensă, cu rezultate remarcabile, Asociaţia Zibo Help a fost premiată la Gala Societăţii Civile din 2013 cu locul 1, premiul I la gala Premiilor pentru un Mediu Curat din 12 decembrie 2013, iar la Gala Societaţii Civile din 10 iunie 2014, la categoria "Protecţia Mediului" , a primit premiul II.
![]()
Un pas mic, pentru o Românie verde! Acest articol este o campanie de promovare susţinută de S.C. ECOPIM RECYCLING S.A.
↧
December 17, 2014, 8:58 pm
Da, sunt nevăzător dar îmi place rockul. Mi-a întrat în sânge de când aveam vreo 16 ani, iar de atunci "sufăr"şi de această afecţiune. Rockul îmi stârneşte amintiri. Amintirile din tabară, când ne adunam din multe zone ale ţării, când ascultam şi dansam până dimineaţa. Iar a doua zi o luam de la capăt, bineînţeles că după ce ne "dregeam" cu puţină bere.
Era, şi este, la putere Metallica şi Scorpions, cu ale lor balade, care ne făcea să uităm de toate. Nu că acum ar fi altfel. După ce am primit "şutul" acesta, de a rămâne fără vedere, baladele rock au fost cele ce m-au scos din stările de nelinişte, şi mi-au umplut sufletul atunci când mă simţeam singur.
Eram într-o seară în vizită la dragul meu frăţior, şi când întru pe uşă, duduia televizorul. Era "Vocea României". Şi cine crezi că îşi cânta melodia??
O voce de neegalat. Te unge la suflet. Îţi "ridică" părul în cap când îl asculţi. Este el.....Tiberiu Albu.![]()
Laudele ar fi de prisos. Aşa că, vino şi tu, oricine ai fi, călător de ocazie prin blogosfera românească, sau cititori fideli, prieteni sau colegi de suferinţă, vineri seară, 19 decembrie la ora 20.30 la Vocea României, să îl vezi pe Tiberiuşi să îl votezi. Trimite şi tu un sms la numărul 1266 astfel îl sprijinim pe Tiberiu ca să ne poată mângâia auzul cu vocea lui, mulţi ani de acum încolo. Visul acestui tânăr talent trebuie să îl sprijinim cu toţii, şi astfel vom putea asculta o voce neprelucrată, în nu ştiu ce studio.
Mai multe, puteţi afla, adicălea.....o poză, o melodie, despre artist.....şi multe altele, doar cu un clik pepagina lui de Facebook .
Eu unul aştept, fredonând Ac-dc până diseară. Vreau să îl mai aud încă o dată înainte de a fi declarat finalistul acestei ediţii.
Şi ca să fie totul complet, aş vrea să îl cunosc şi eu pe "bătrânul rocker" Chinezu. Dau eu o bere, dar să vină dumnealui cu muzică rock din plin. Iar dacă cumva ne matolim, încercăm remediul cu moare de varză. În rest.......
SUCCES TIBERIU!Sursa foto-infomusic.ro,ziarelive.ro
↧
December 18, 2014, 11:40 pm
Joi, 18 decembrie. O zi ca şi orice zi normală. Cu frig, zăpadă.....vreme de iarnă. Rutina îmi este un prieten desăvârşit. Mă trezesc dis de dimineaţă, adicătelea pe la ora 3.00 am, mă aranjez rapid, o ţinută de servici, îmi spăl faţa cu apă rece ca ghiața, că poate voi scăpa de orice urmă de somn. După cum v-am spus......o zi normală. Drumul până la centrul de dializă a decurs fără probleme, chiar dacă este iarnă. Pesemne că autorităţile nu au mai fost prinse pe nepregătite, şi au dat antiderapant pe şosea. Ajung la centru, patru ore de dializă decurg normal, cel puţin pentru mine. Nu vreau să creez un plictis, şi să spuneţi că devin enervant. Dar tocmai de acum începe acţiunea, dacă îmi este permis să o numesc aşa.
Mă echipez destul de repede, după cele patru ore petrecute în centru de dializă, ies afară şi.....aşteptăm. Aici intervine suspansul......românesc.
O colegă, în vârstă de 78 ani, cu care parcurg traseul de cca 74 km, stătea atârnată într-un căruţ cu rotile. Nimic neobişnuit. Era îngheţată tun. Îmi spun colegii că stătea de o jumătate de oră aşa. A fost scoasă din secţia de dializă de un infermier, şi lăsată să aştepte maşina, afară în frig. Ţin să precizez că bunicuţa, a venit pe picioarele ei, vorbea, era bine.
Când am descoperit aceste atrocităţi, căci nu pot să le numesc altfel, am început să strig, să mă agit. A venit în cele din urmă doi infirmieri, dar nu să o ducă cumva înăuntru, ci să o urce în maşină. Biata bătrânică nu reacţiona în nici un fel. Nu răspundea la nici o întrebare......era galbenă ca ceara....Am început să ţip la acei infirmieri să cheme un medic, căci eu nu sunt medic ca să pot avea grijă până acasă de bunica Raveica. S-a creat o agitaţie prin prejur, a ieşit asistenta de serviciu până la uşa, din două cuvinte....a intrat înapoi......şi nimic. O iau până la urmă, cei doi "umflaţi" pe femeie, fară ca aceasta să reacţioneze cumva, şi o împing pe scaunul din maşină. Nu am vrut să plecăm în situaţia aceasta.
În cele din urmă, cu o importanţă de nedescris, măreaţă, a venit şi medicul de gardă. De gardă.....instantanee. Nu mai descriu această situaţie, pentru că face parte din rutina zilnică. Să nu avem medic de gardă pe tot parcursul orelor de dializă.
Vine.....cutăreasca, căci om nu pot să îi spun, şi o ia la întrebări pe bunicuţa. Parcă era la interogatoriu. Bătrâna nimic. Nici o reacţie. Atârnau mâinile pe lângă ea, cu ochii închişi.... Medicul îi transmite....să spună băiatului că dacă îi este tot aşa, să o ducă la spital mâine. Dar bătrână nimic, parcă nici nu ar fi auzit.
Atunci am intervenit eu. Cu o voce repezită, îi zic medicului....."nu este corect ce faceţi, trebuie să chemaţi serviciul de urgenţă. Sunteţi medic, şi încă mai cred că şi om. Nu vedeţi că pacienta îşi dă duhul în maşină?"
Răspunsul?....."Nu este treaba ta. Eşti cumva medic şi nu ştiu eu?". Au urmat câteva schimburi de replici, spunând şoferului să o ducă el la spital. Dar cum să o duci fără ca medicul să cheme 112?
Nu mai rezistam, eram plini de nervi. Am căutat număr de telefon de la şefii cei mari de la Bucureşti, am scris un mesaj şi aştept. Nu a durat 5 minunte, şi am fost sunat. O doamnă cumsecade, cu care am mai interacţionat şi altă dată. Spun despre situaţie, la care drept răspuns zice...."Ce pot să fac eu? Sunt deciziile medicului şi nu pot eu să mă bag peste el. Dacă era un pacient căzut jos, în curtea centrului, atunci puteam interveni. Aşa nu pot face nimic. Nu este de competenţa mea. Să sperăm că nu o să păţească nimic până acasă. Staţi liniştit căci aşa a decis medicul"
Eram tot un pachet de nervi. Să fii neputincios într-o astfel de întâmplare, este cel mai dur lucru. Plecăm la drum. Nici o voce, nici un comentariu....toţi colegii au rămas muţi. Ajunsă acasă, bătrână a fost luată pe sus, de băiatul ei şi de un vecin. Nici o reacţie. Parcă era o păpuşă de cârpe. Nu ştiu cât a mai rezistat, dar la felul cum arăta nu cred că a mai prins noaptea.
Concluzia?
Este inadmisibil ca în secolul 21, într-o ţară europeană, să se întâmple aşa ceva. Ca şi medic să ai aşa reacţii lipsite de umanism. Ca în comuna primitivă, lasă-l să moară, că o să avem ce mânca.
Aşa că, dragi colegi şi cititori, aveţi grijă de sănătatea voastră. Să nu ajungeţi pe mână acestor medici "de piatră". Care nu au suflet şi creier cu care să gândească.
↧
↧
December 21, 2014, 6:04 am
E dimineaţă iar. O nouă zi îşi face, tăcută, prezenţa. Mă răsucesc în pat de pe o parte pe alta, semn că Moş Ene încă nu vru să plece. E şapte trecute fix. Cred că s-o fi făcut şi ziuă la ora asta. Nu văd lumina zilei, dar mă bucură nespus de mult că sunt bine şi astăzi, că viaţa mi-a dat posibilitatea să îmi fac prezenţa şi în această zi. Că doar ce.....dacă nu am vedere.....si dacă fac dializă renală? Viaţa îţi poate oferi clipe frumoase indiferent de situaţie. Doar că trebuie să le descoperi!
Mă ridic agale din aşternutul moale, dau fuga către baie, că de.....trebuie să simt răcoarea apei, să îmi învioreze faţa. Dar....dar....trec iute pe la conu espressor
ăla de mi l-am luat de la domo, nimeresc din fugă butonul, îl pornesc, ca până îmi răcoresc faţa, să îmi pregătească......o clipă fericită, pe care să o savurez înainte de orice activitate. Ce poate fi mai bun, decât o cafea delicioasă, pregătită la un espressor?
Îmi fericesc papilele gustative, cu aroma boabelor de cafea, şi continui să "călătoresc" prin ziua nou descoperită. După o jumătate de oră de sport, căci aşa îmi întreţin sănătatea, merg iute spre birou, unde aşteaptă , nerăbdător, laptopul.
Ajutorul meu de nădejde. Este cel ce îmi face legătura cu lumea virtuală, cel care mi-a oferit posibilitatea să scap de singurătate, să pot citi o carte electronică, să fac cumpărături online, să scriu articole pe blog, muzica să o pot asculta, este cel ce îmi luminează viaţa din zori şi până-n seară. Îmi amintesc foarte bine de când am pus mână prima dată pe o tastatură. Un adevărat mister, care mi-a oferit de atunci, o clipă fericită în fiecare zi. Atunci, şi cred că sunt cam 6 ani, aveam nevoie de un laptop mai performant, pe care să îmi pot instala un program de tip narator. Cel care să mă ajute în navigarea pe internet. Care îmi citeşte tot ce se afişează pe monitor. Am căutat prin tot oraşul. la toate supermarketurile, chiar şi la magazinul din colţul străzii.
Din toate magazinele de profil, prin care am fost, doar aici am găsit sprijin de calitate. Un preţ mic, ba chiar cel mai mic, un laptop performant, făcut parcă, pentru buzunarul nostru, chiar şi al persoanelor cu dizabilităţi. Din ziua aceea, am devenit mai optimist, mult mai informat, mi-a schimbat viaţa în totalitate. De atunci, îmi bucură viaţa în fiecare zi.
De ce vă spun acestea?....Pentru a vă dezvălui câteva din clipele fericite, trăite în fiecare zi. Să vedeţi că, până şi noi, cei altfel, avem clipe fericite.
Şi mă gândeam, fiind că tot vine Crăciunul, şi cică ar trebui să vină Moşul, cel de a uitat şi anul trecut să vină, ce ar fi să îmi fac un dar? Şi m-am gândit la un telefon.![]()
Unul mai performant, care să aibă windows, pe care să meargă instalat şi Jaws-ul. Unul care să ajute să comunic cu cei dragi, aflaţi la distanţă. Cu abonament nu pot să mai iau, pentru că mai am unul, în sistem de rate fără dobândă......nu mă pot descurca....atunci o să merg tot spre personajele mele preferate.....Doşi Mo. Cei care de-a lungul a 20 de ani a câştigat încrederea noastră, a tuturor, care ne ajuta să ne putem bucura în fiecare zi de avantajele oferite de tehnologie.
Fiecare dintre noi, putem descoperi clipe frumoase, trăite zi de zi. Aroma cafeluţei de dimineată, pregătită cu uşurinţă într-un espressor, socializarea şi descoperirea de noi informaţii pe internet, cu ajutorul unui laptop performant, convorbirile cu persoanele dragi aflate la depărtare, ajutat fiind de un telefon inteligent, uşurinţa cu care îţi poţi pregăti reţetele preferate, toate aceste "minunăţii" creeându-ţi câte o clipă minunată în fiecare zi.
Voi ce credeţi, puteţi să descoperiţi clipele frumoase, create cu ajutorul tehnologiei? A unei tehnologii performante şi de calitate, la cel mai mic preţ de pe piaţă?
"Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi" alături de retailerul electroit Domo. Încercaţi şi voi!Sursa foto-brandient.com,domo.ro
↧
December 17, 2014, 2:26 am
Iată că, am păşit iute spre anul 2015. Cu zăpadă din belşug, cu frig de "crapă pietrele, cu vise care urmează să le realizăm în acest an, călătorim spre culmile cele mai înalte ale vieţii.
Nu am mai reuşit să vă urez un călduros "La mulţi ani" de sfârşit de an, dar o fac acum. După un an cu o activitate intensă, cu multe realizări, participări la competitii de blogging, construirea unui brad împodobit de 2,2 m înălţime, din piese origami, şi multe dintre aceste realizări nu le mai specific deoarece le consider minore, am considerat că avem nevoie de puţină relaxare, de ieşire din rutina zilnică. Chiar dacă suntem tineri bolnavi de insuficienţă renală, vrem să ne integrăm în viaţa socială ca şi oamenii sănătoşi.Aşadar, la sfârşit de an 2014,
Asociaţia Solidaritate şi Empatie "Claudia Safta"
care îl are ca preşedinte pe domnul Emanuel Ungureanu a organizat şi în acest an tabară, în care tineri şi copii cu insuficienţă renală şi transplant, să poată petrece un revelion de vis . Sub sloganul "Speranţa dăruieşte viaţa" 45 de tineri am petrecut 7 zile memorabile, într-un spaţiu ospitalier, în incinta hotelului Univers T.
Pe data de 27 a lunii Decembrie 2014, am pornit la drum. După şedinţa de dializă, eu şi cu colegul Ionuţ, am mers spre gară, unde ne-am întâlnit şi cu Cezar şi Ştefania. Cei patru muschetari.....dar care erau doar trei şi o muschetăriţă. Ne îmbarcăm în tren pe la ora 13.20 şi pornim. Un tren "luxos" cu uşi culisante acţionate de un senzor, cu camere video în interior, că...de...poate vrea cineva să mai vadă vreo frumuşică prin tren. Până aici totul este ok. Când vedem scaunele......nu a mai fost ok. Parcă eram într-un autobuz de demult uitat. Două rânduri a câte 2 scaune, foarte incomode. Am rezistat eroic timp de 12 ore. Printre minute de somn incomod, printre glumiţe făcute cu ceilalţi, am ajuns şi la destinaţia mult dorită. Era ora 1 trecute fix. Am avut o primire călduroasă din partea recepţionerului. Repede am urcat la camere, căci ni se cam închideau ochii de somn, şi dimineaţa trebuiam să fim fresh la întâlnirea cu gaşca.
Am aşteptat cu nerăbdare să se facă duminică. Ne-am reântâlnit cu colegii din gaşcă. Nu au lipsit emoţiile revederii şi a întâlnirii cu noii colegi.Prima zi a trecut fără a a fi observată. Unul câte unul, au sosit din Bistriţa, Braşov, Maramureş, Irina şi Marius (Galezii),cu gaşca din sudul ţării, toţi voioşi şi plini de energie, gata de o distracţie pe cinste.Am avut o mulţime de activităţi, care mai de care mai interesante, menite să ne facă să uităm în această perioadă, de această boală cumplită, numită insuficienţă renală.
"Intrarea"în prima zi a taberei, am făcut-o cu împodobirea bradului. Chiar dacă erau două zile după Crăciun, sentimentul de bucurie a rămăs neschimbat. Era aceeaşi atmosferă feerică şi fermecătoare a sărbătorilor de iarnă. Dar nu am împodobit un brad natural sau artificial.....ci un brad unicat.
![]()
Următoarea zi a venit neobservată. A urmat un concert de colinde susţinut de artistul Bogdan Curta care ne-a umplut inimile de bucurie cu colinde, cântate cu o voce inegalabilă.
Ne-au mai încântat cu prezenţa şi instructoarele de zumba
Damacus Ramona şi Alina Cocuţ
care ne-au făcut o demonstraţie de zumba, printre participanţi la dans fiind şi energicaPaula şi cu melodioasa Sofia.
Totodată, aceste două profesioniste în zumba, au "pus la bătaie" măiestria lor şi ne-au sprijinit pentru a reuşi să se strângă fondurile necesare acestei tabere. O seară specială am avut şi alături de
Lorena Someşan ,nutriţionist dietetician, care a explicat pe înţelesul tuturor, valoarea alimentaţiei naturale(fără conservanţi) în insuficienţa renală. Ce alimente trebuie să combinăm zilnic, ce cantitate şi ce valoare energetică o au fiecare aliment.
Nu a lipsit şi reportajul de marţi seara realizat de postul Protv, în care au luat cuvântul dl Emanuel Ungureanu, Florin, Miticăşi administratorul acestui blog. S-a filmat aproape o oră şi s-a difuzat 3 minunte....maxim. Se pare că lumea nu este interesată decât de crime, furturi şi violuri, nu de un eveniment unic în România, la care, cu o mână de fier şi un suflet mare, dl Emanuel a chibzuit luni întregi pentru a putea aduna fonduri. Dar aceasta este realitatea, şi trebuie să o ignorăm.
Timpul trecea şi deja era ziua de 31 decembrie. Zi de sfârşit de an. Când toţi eram emoţionaţi. În curând se sfârşea anul, lăsam în urmă trecutul şi primeam speranţa noului an. Petrecerea a început de cu seară, venind fiecare după cum au vrut. Toţi îmbrăcaţi eleganţi, cocheţi, cu chef de distracţie. S-a dansat fără oprire aproape toată noaptea. Ora 12 am întâmpinat-o afară, într-o ploaie magică de artificii, îmbrăţisându-ne unul câte unul, bucuroşi că am mai păşit într-un an, care sperăm să fie la fel de bun ca cel trecut sau..... de două ori mai bun! Am petrecut în continuare toată noaptea, cum nu am mai făcut-o de vreo 14 ani. Mi-am luat revanşa. Nu voi uita niciodată acest revelion de poveste.![]()
Dar să nu credeţi că tabara s-a încheiat a doua zi după revelion. A urmat ziua Secret Santa în care fiecare dintre noi, a primit o sumă de bani, din care a trebuit să facă un cadou unuia dintre colegii din tabără. A extras fiecare, în secret, un bileţel pe care scria numele căruia trebuia să îi dăruiască cadoul. Un proiect frumos realizat de Paula. În afară de Secret Santa, unii au mai primit tablete, pentru a putea comunica cu colegii din gaşcă, s-a mai dăruit o sumă de bani din care să îşi cumpere ce îşi doreşte fiecare, cadou de început de an.
Printre jocurile de rummy, de cărţi şi jocuri video, a mai urmat şi o seară artistică, în care au fost invitate două doamne suave, cu o bogată experienţă în arta pictatului.![]()
Doamna Elena Amariei , şefa catedrei de desen la o cunoscută universitate din Cluj Napoca, şi care mi-a oferit cea mai mare surpriză din tabără. Mi-a mărturisit în urma conversaţiei, că este de baştină din localitatea în care locuiesc şi eu. O adevărătă surpriză!
Să nu omit să precizez şi pe doamna Liliana ,de la Asociația Derzelas, care ne-a încântat şi în acest an cu prezenţa sa. Ne-au dat sfaturi în folosirea acuarelelor, cum să ne alegem proiectul pentru pictat......să ne lăsăm imaginaţia să se transforme în culoare.
O invitată de seamă de vineri seara, a fost şi distinsa doamnă scriitoare Hanna Bota, care ne-a umplut sufletele de bucurie şi speranţă, trasmiţându-ne din energia ei spre lăuntrul corpului nostru. Ne-a învăţat cum să concentrăm energia din palme şi să o transmitem în întreg organismul, în locurile unde este mai mult nevoie de ea. Un lucru nou descoperit, care stârneşte curiozitatea oricui.
Penultima zi din tabără am petrecut-o de dimineaţă la dializă, iar pe urmă s-a mers în excursie la Salina Turda, un loc misterios şi totodată relaxant, unde poţi petrece o zi liniştită într-o atmosferă ......"de sare"....în bucate.![]()
Frumoase sunt întâlnirile, dar grele sunt despărţirile.
"Speranţa dăruieşte viaţa"este sloganul sub care vom continua să sperăm şi să luptăm, pentru a mai câştiga încă un an, în lupta cu această boală cruntă.![]()
Aşteptăm cu nerăbdare sfârşitul anului, pentru a putea revedea colegii în cadrul acestui hotel.
↧
January 11, 2015, 11:26 pm
Iată că sărbătorile de iarnă au trecut, petrecerea de revelion a rămas o plăcută amintire, Moşul a plecat şi el spre Laponia, ca să aibă timp până la noul Crăciun să confecţioneze cadourile dorite, toate rămânând amintiri plăcute. Plăcute au fost şi bucatele pregătite pentru masa de Crăciun şi revelion nu? Cât de gustoase erau sărmăluţele în foi de viţă sau curcanul umplut rumenit bine în cuptor........cât de gustoase erau negresele şi tortul cu ciocolată......? Dar vă mai amintiţi cât timp va luat să le pregătiţi acasă? De cât aţi cheltuit pentru ingrediente, cât aţi stat la rând la casa de marcat pentru a face plata, de cât timp aţi petrecut în căldura sufocantă din bucătărie, şi uneori să nu îţi iasă reţeta aşa cum ar trebui?
Ai trei variante că să fii salvat. Una ar fi să dai o fugă la mama, căci mâncarea gătită de mama este cea mai gustoasă şi.....gata făcută, a doua variantă ar fi să îţi cumperi o conservă sau salam, dar cu acestea mai adaugi şi ceva conservanţi în organism.....şi ultima, dar care este foarte avantajoasă, sa intri în platforma FoodPanda
alegi oraşul unde locuieşti, selectezi restaurantul de unde vrei să comanzi şi se deschide o listă cu un meniu, de unde poţi să îţi comanzi tot ce îţi pofteşte inima. Este de ajuns să-i spui ce doreşti să pui pe masa, că Panda face o tumbă şi dorinţa îţi este îndeplinită. Vrei să guşti bucatele chinezeşti sau italiene? Ai poftă de o şaorma sau de o piţa cu multe ingrediente, vrei să faci o seară specială de Valentine days, este suficient să dai un click şi dorinţa îţi va fi îndeplinită. Încearcă şi te vei convinge, apoi sigur îl vei chema mereu pe Panda, pentru că poftele vor trece, dar tu va trebui să găteşti mereu, chiar şi atunci când nu ai chef sau timpul îţi este foarte limitat.
De importanţa acestui serviciu te vei convinge singur, când vei vedea câte parteneriate are semnate cu restaurantele, pitzeriile şi cofetăriile din oraşul tău, când poftele vor putea fi îndeplinite de dimineaţa şi până seara târziu, dar mai ales când vei afla că nu te costă nimic ca să îţi livreze bucatele acasă. Şi pentru că suntem invadaţi de tehnologie, Food Panda s-a gândit şi la acest aspect. Are o aplicaţie pentru smart-ul tău, pe care o poţi descărca gratuit şi apoi să o instalezi pe telefon, iar când îţi este fomică, două clik-uri şi masa este gata. Simplu nu?
Important!
Pentru că mulţi dintre prietenii mei locuiesc în Cluj, puteţi apela fara nici o ezitare la portalul foodpanda.ro sau la aplicaţia pentru mobil foodpanda, atunci când vreţi să savuraţi o delicioasa pizza, şi o să vă ajute să faceţi cea mai bună alegere pentru livrarea de bucate bine gătite în Cluj Napoca oferindu-vă totodată posibilitatea, de a compara preţurile restaurantelor şi în acelaşi timp de a te familiariza cu recenziile celorlalţi clienți ai unui restaurant din oraş, pe care l-ai ales să îţi comanzi bucatele preferate.
Sursa- www.foodpanda.ro,blogogist.ro,facebook.com
↧
January 18, 2015, 1:43 am
Astăzi, 18 ianuarie 2015, anunţ "oficial"începutul unei construcţii origami. Şi nu o construcţie de mărime obişnuită, ci una de circa 2 m înălţime. Un Moş Crăciun din aproximativ 65 000 de piese(module) origami.
După un 2014 cu multe realizări, cu participări la competiţii de blogging, unde am obţinut diplome şi premii care mai de care mai interesante, cu deplasările în taberele organizate în vară la mare şi de revelion la Cluj Napoca, pentru copii şi tineri cu insuficienţă renală şi transplant, unde m-am simţit ca într-o familie, şi cu finalizarea unui proiect măreţ, un brad origami de 2,19 m înălţime, a venit rândul proiectelor de an 2015. Şi m-am gândit că lângă un brad împodobit cu ornamente origami,i-ar sta bine un Moş tot din origami. ![]()
Am făcut proiectul, căci făr de proiect nu iese nimic bun, am estimat numărul de piese necesare, şi am zis că 65 mii de piese roşii şi albe, mi-ar fi de ajuns. Hârtia am comandat-o de pe internet, şi sunt doar opt topuri de coli în format A4. Dintr-un top ies aproximativ 8.000 de piese, aşa că am trimis aceste topuri la unchiul lui Ştefania ca să le taie la ghilotina de la tipografie. Şi iată că acum câteva zile am adus "cadoul mult dorit", din care am început să lucrez. M-am antrenat aceste câteva zile, iar astăzi, intrându-mi în ritm, am zis să vă anunţ şi pe voi, că sunt gata de un maraton de câteva luni de zile.....sau poate chiar un an, în urma căruia va trebui să se nască un Moş Crăciun, din piese origami.
Hai să avem spor, răbdare şi sănătate, căci restul le avem pe toate!
O să vă ţin la curent cu etapele realizării acestui proiect, şi sper că de Crăciun să vă pot bucura ochii, cu un lucru inedit.
↧
↧
January 20, 2015, 11:49 pm
Am revenit astăzi, după o vacanţă mai lungă, şi m-am gândit să vorbim puţin despre alimentaţia corectă a pacientului dializat. Nu demult, în perioada 28 decembrie - 4 ianuarie, am fost în tabăra organizată de Asociaţia Solidaritate şi Empatie "Claudia Safta", unde am avut o seară informativă. Am aflat informaţii noi de la un specialist nutriţionist dietetician, distinsa doamnă Lorena Someşan.
Voi ce ştiţi? Care sunt beneficiile unei alimentaţii corecte la pacienţii dializaţi?
Beneficiile unei alimentaţii corecte, personalizată pentru fiecare pacient în parte, vă ajută:
- să nu aveţi carenţe vitaminice(fier, zink, vitamina C, vitaminele b1, b6, b12, etc), şi nici un exces de calciu, fosfor sau potasiu
- să protejeze funcţia rinichilor, care este mult încetinită, a glandei suprarenale, responsabilă de menţinerea la un nivel optim a tensiunii arteriale şi de dozarea corectă în organism a testosteronului
- să putem controla deşeurile alimentare(ureea). Rinichii nefuncţionali, nu mai elimină deşeurile toxice din organism, aşadar corpul nostru devine un depozit de deşeuri, cu cât alimentaţia noastră este mai incorectă, cu atât mai mult deşeurile cresc.
- să reducem sau chiar să evităm simptome ca greţuri, vărsături, mâncărimea de piele(prurit), gustul neplăcut(metalic), dureri de membre, confuzii, migrene, dezechilibru, etc
- ajută la menţinerea unei greutăţi corporale normale şi previne pierderile musculare. Cei mai mari consumatori de proteine din organism sunt muşchii. Dacă alimentaţia este săracă în proteine, scade masa musculară, iar dacă este prea bogată.....creşte valoarea ureei şi apar simtomele mai sus precizate.
- cu o alimentaţie corectă, cât mai naturală, evitam carenţele vitaminice, crescând imunitatea organismului, vom fi mai rezistenţi la infecţii de orice fel.
- oferă energia de care ai nevoie pe tot parcursul unei zile
- te ajută să îţi menţii glicemia în limite normale în caz că suferi şi de diabet
- cu alimentaţie corectă ajuţi organismul să îşi menţină depozitele nutriţionale, vitaminice, din care să consume atunci când are nevoie.
Dacă am vorbit despre alimentaţia corectă, să trecem în listă şi deşeurile rezultate. Aşadar, primul deşeu rezultat, şi care este într-un echilibru valoric cu creatinina, este ureea. Consumând prea multe proteine(carne, ouă, lapte, brânzeturi etc) se produce un exces de uree. O valoare acceptabilă pentru un pacient dializat, este cuprinsă între 150 mg/l şi 0, 4 mg/l. Când se apropie de valoarea de 200 mg/l, apar simtome hiperuremice. Un al doi-lea deşeu toxic, este şi creatinina. Toxină produsă de masa musculară a fiecărui om, şi care nu ar trebui să depăşească valoarea de 7 mg/dl la un pacient cu insuficienţă renală cronică(IRC). Potasiul, este un alt deşeu, doar atunci când este în exces. Aici putem pune în balanţă valorică. Muşchii nu pot funcţiona fără o cantitate optimă de potasiu, cuprinsă între 3.0 şi 5.0 mg/dl, dar nici dacă este mai mic sau chiar mai mare decât acest interval valoric. Când este un exces de potasiu în organism, apar ca simptome durerile musculare(mai ales la membrele inferioare), extrasistole(bătăi neregulate ale inimii), greaţă, vărsături, diaree, amorţirea degetelor şi a gurii. Aceste simptome se manifestă diferit de la pacient la pacient. Un pericol iminent, dacă îl putem numi aşa, este şi fosforul. O substanţă care este periculoasă atunci când este în exces sau hipovaloric. O valoare optimă a fosforului este cuprinsă în intervalul 3.0 şi 5.0 mg/dl. Ce trece peste sau ce scade, devine un pericol iminent asupra corpului uman.
Fosforul este cel care ajută oasele ca să poată asimila calciu din alimentaţie. Depăşind valorile normale, calciu nu mai poate fi asimilat în oase, muşchi şi alte organe, şi atunci se depozitează pe vasele de sânge şi pe articulaţii, apărând astfel arteroscleroza şi artroza. Neasimilânduse calciul, organismul consumă calciul din oase, instalându-se astfel decalcifierea osoasă, care duce în cele din urmă la fracturi şi deformări ale sistemului osos.
Un alt element pe care îl putem considera un deşeu toxic, este şi sodiul. O valoare normală este cuprinsă între 1,33 şi 1,38 mg/dl. Depăşirea acestei valori afectează în principal sistemul cardiovascular. Având un exces de sodiu, dă senzaţia de sete continuă. Consumând prea multe lichide, acestea devin un deşeu şi un efort în plus asupra inimii. La un pacient dializat se admite ca şi consum de lichide, nu mai mult de 1l în 24 de ore. Acestea însemnând şi lapte, ciorbe, fructe, totul ce conţine apă. Aici nu includem şi bolnavii care mai au diureză. Aceştia putând consuma aproximativ cantitatea de urină eliminată în 24 ore, plus încă 750 ml.
În partea a doua a acestui articol, voi detalia ce, cât şi cum putem consuma, pentru a avea o sănătate echilibrată.
Sursa articol
Nutriţionist dietitician Lorena Someşan
↧
January 22, 2015, 12:31 am
Se anunţă o iarnă geroasă, cum nu a mai fost de 50 de ani. Este sfârşit de an 1999. Este deja noiembrie, şi crivăţul suflă furios, trecându-ţi prin toate "ţoalele" de pe tine. Frig nu glumă.....de îţi zdrăngăneau dinţii în gură de ziceai că-s boabe de porumb aruncate la orătănii. Eu tânăr, că doar abia ieşise-m de pe băncile şcolii, zdravăn, curajos nevoie mare, cu aspiraţii pentru un viitor strălucit. De......eram tânăr şi eu! După ce am terminat de tocit coatele pe băncile şcolii, ce era să fac? Căci părinţii nu au mai vrut să scoată de la saltea bani, ca să mă întreţină pe mine. Aşa că am căutat de lucru. Azi mai rău, mâine mai bine, şi tot aşa, dintr-una în alta. Patroni păcălici, muncitori păcăliţi, dar cu drag muncesc. Nu a durat mult, şi mi-am găsit ceva mai de soi. Observator hidro-meteo la staţia meteo Cremenea. Era ceea ce mi-am dorit. Munte, linişte, aer curat.....viaţă de munte. Mi-am intrat repede în funcţie, că doar o făceam din plăcere. Timpul trecea, experienţă căpătam zi de zi, lucrurile intrau pe făgaşul normal. Primul an a trecut aproape neobservat. Vara era plin de drumeţi şi....drumeţe, dornici de a cunoaşte zona, prima iarnă petrecută în munţi.....a fost floare la ureche, ger nu, zăpadă doar cât să schimbe peisajul munţilor, o iarnă lejeră. Dar iată că, după o vară de an '99, cu călduri toropitoare, a sosit şi drăguţa de ea.....iarna. Şi să vedeţi că se cam împlinise spusele meteorologilor, adică a noastre. Ger de crăpau pietrele, zăpadă cât să te saturi doar cât o vedeai, vântul nu mai contenea , viscolind zăpada. Iarnă nu glumă. Dar cum spune vorba cântecului.....serviciul e servici......servim patria!
25 km distanţă de parcurs de acasă, prin munte, până la cabană. Cota 680. Nimic neobişnuit. Dar când vezi mormane de zăpadă cât casa, când mai auzi şi "simfonia" lupilor, nu mai este nimic obişnuit. Veneam spre casă o dată la săptămână, când era vreme bună, dar când erau intemperii veneam mult mai rar, acest lucru se petrecea şi din cauză că nu aveam cum merge nici cu piciorul, dar mi te cu maşina.
Se apropia vertiginos Crăciunul lui '99. Am stat acolo până în ultima săptamână, de dinaintea sărbătorilor. Era aşa de fioros, încât greu pot să îmi amintesc. Noaptea se auzea prin preajmă urlete înfiorătoare de lupi flămânzi, ziua trebuia să fii cu ochii în patru, pentru că nu ştiai de unde poate să apară fiara. Pe Beny, câinele meu credincios, mi l-au răpit din faţa mea, fără ca eu să mai pot face vreo mişcare. Am scăpat eu, cu preţul vieţii unui câine.
Ca să îmi adun forţele, am luat concediu trei săptămâni. Am prins Crăciunul şi revelionul în oraş cu prietenii. Să mă mai domesticesc şi eu puţin, că de atâta munte, spunea lumea că m-am sălbăticit. Petrecerile şi voia bună de sărbători au trecut repede, aşa că ......la muncă căci patria o cere!
Mai era o zi şi se sărbătorea boboteaza. Atunci când se spune că, crap pietrele de ger. Şi să ştiţi că aşa era. Frig de nu puteai să îţi sufli nasul, de nu puteai să respiri. Ajung în zonă prin jurul amiezei. Ningea foarte tare şi vântul bătea cu peste 80 km/h. Parcă greşisem traseul, ajungând în Siberia. Cu greu am putut intra în cabană. Era zăpada până în uşă. Dau cu lopata timp de o juma de oră zăpada, cu gând că voi putea reuşi să fac vreo cărare. Dar.....muncă în zadar. Seara se lăsase repede. Îmi aprovizionez soba cu combustibil, ca să fiu sigur că îmi ajung lemnele până dimineaţa. O gustare de seară făcută la foc iute, o ştire de la radio, şi mă cufund într-o integramă, cu gând să îi dezleg cuvintele. Oboseala mă copleşise, dar îmi tot căscam ochii că poate poate voi mai descoperi un cuvânt. Somnul m-a furat instantaneu. Afară era un zgomot, încât nu mai desluşeai nici urlet de lup, nici pietre crăpate....nimic. Noaptea a trecut pe furiş, fără să mă bage în seamă. Dimineaţa, ora 5, trezirea. Aveam să transmit datele meteo către centrul de colectare. Când ies afară, cu greu mă port strecura printre nămeţi. Numai bine că era să pup pământul cu nasul. Era un geam de la un hol, dat jos. Măi să fie! Aseară totul era în regulă, dar acum nu mai este. Ce s-o fi întâmplat? O fi fost cineva, dar nu am auzit nimic, urme nu se vedeau pentru ca viscolise zăpada. Îmi făceam tot felul de idei, dar nu elucidam enigma nici într-un fel. Crăpându-se bine de ziuă, văd raftul din spatele cabanei răscolit. Resturile de pâine care le puneam eu pentru veveriţe şi vrăbii într-o cratiţă veche, nu mai erau. Nu mai era nici cratiţa, dispăruse ca printr-o magie. Măi firar să fie! La o poştă era aruncată şi o pungă cu carbit, cu care mai speriam sălbătăciunile iarna. Sfârâia de zor în zăpadă. Măi ce să fie oare? Misterul se înteţea. Mă gândeam eu....dacă era om nu rezista în frigul de azi noapte......lup nu are cum......că nu putea da jos geamul. Nu găseam nici un indiciu. Habar n-aveam. Totul a rămas fără răspuns și începuse să îmi cam fie teamă. Nu mai rezistam, eram într-un stres continuu. Nici nu se făcuse bine ora 12 că deja îmi luase-m tălpăşiţa spre casă.
Ajuns, am povestit prietenilor toată păţania mea. Toţi şi-au făcut fel şi fel de idei, dar nici una care să desluşească enigma. Aşa că am luat cu toţii o hotărâre. Să mergem cu toţii a doua zi spre locul cu pricina. Şi aşa am făcut. De dimineaţă, pe la orele 2 fix, am pornit pe jos, căci maşina nu putea trece prin aşa zăpadă. Eram 5 curajoşi, bine echipaţi de călătoria nocturnă. Cu greu am putut "înota" printre nămeţi, dar cu toate acestea, la ora 7.30 eram ajunşi cu bine la destinaţie. Am pregătit repede un foc, o gustare, după care am servit o picătură de curaj. Adusese Vasi o sticlă plină cu curaj, de o culoare roşu ca vişina stricată.....bun nu glumă. Cu sângele fierbând în vene, de la curajul din sticlă, am pornit în desluşirea misterului. Ne-am împărţit în trei echipe, eu mergeam pe malul râului, Mihai cu Ion pe coasta dealului iar Vasi şi Cătălin mai sus, aproape de culme. Ne tot strigam, totodată făcând tot felul de glume. Mergând eu, cu ochii căscaţi cât cepele, dau cu piciorul peste ceva. Măi să fie......era cratiţa în care puneam eu mâncare la veveriţe şi vrăbii. Strig la ceilalţi, au venit într-un suflet să vadă descoperirea. Ne imaginam tot felul de scenarii.....dar fără rezultat. Leg cratiţa cu o sfoară şi plecam iarăşi, trăgând agale prin zăpadă cratiţa. Nu mai mergem prea mult, şi strigă cei de pe culme, să mergem că au găsit ceva. Într-o clipă urcăm cu toţii dealul, şi vedem descoperirea. Un copac nu prea gros, cam cât să îl poţi cuprinde în braţe, era tot sfâşiat. Era ca şi cum cineva l-ar fi tăiat cu cuţitul de la înălţimea unui om şi până aproape jos. Nu erau urme prea vechi. Am zis că doar ursul poate face aşa ceva. Şi doar atunci când este flămând. Dar din ceea ce ştiam, mai era şi că urşii se adăpostesc în bârlog, de cum începe iarna. Aşa că misterul era în balanţă. Să fie urs.....să nu fie urs....
![]()
În 10 minunte eram înapoi la cabană. Rupţi de oboseală şi înspăimântaţi, ne baricadăm înăuntru şi începem să povestim. Făceam tot felul de glume pe tema ursului din pădure. Eram bucuroşi că desluşisem misterul. Cine fusese în curte noaptea, cine îmi dădu geamul jos de la hol, cine furase cratiţa cu mâncare pentru veveriţe, adevărul ieşise la iveală. Bine că nu dăduse-m nas în nas cu ursul atunci când îşi lua porţia de mâncare, că nu ştiu cum mai reuşeam să fug.
Sfârşitul acestei întâmplări nu a fost fericită pentru Moş Martin. Am anunţat pădurarul din zonă, şi mai târziu, cam la o săptămână, am aflat că l-au împuşcat. Era un urs bolnav, care nu auzea, care avea un picior rupt, şi nu reuşise să îşi găsească un adăpost pentru iarnă. Tragic pentru urs, dar ferice pentru oameni. Căci cine ştie ce mai făcea atunci când i se făcea foame. Sălbăticiunile sunt imprevizibile când sunt înfometate, şi atacă tot ce le iese în cale.
Şi dacă tot v-am povestit această întâmplare, care zic eu că este un subiect bun pentru o carte, să vă mai povestesc şi căîn ianuarie, Editura Universsărbătorește luna Enigma , luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici :http://www.edituraunivers.ro/12-enigmaNu rataţi această ocazie, de pe data de 12 ianuarie şi până pe 31 ale lunii, în care vă puteţi achiziona cărţi poliţiste şi thrillere la preţuri atractive, să descoperiţi concursuri şi informaţii atractive despre cărţi, scriitori şi cititorii acestora, dar mai mult puteţi să aflaţi pe site-ul editurii Univers.ro, pe
pagina de facebook a editurii sau pe blogurile partenere.
Ştim cu toţii că, cartea este un izvor nesecat de informaţie şi satisfacţii pentru orice vârstă. Aşa că, acumularea de cunoştinţe prin cercetarea cărţilor presupune priceperea de a le decodifica, de a le descifra, cu alte cuvinte de a le citi. sursa foto-opinca.info,blogal initiative
↧
February 1, 2015, 6:36 am
Auzim zi de zi despre criză economică, despre venituri mici, salarii care nu pot acoperi cheltuielile zilnice, o scădere vertiginoasă a nivelului de trai. Iarăşi un lucru care ne înspăimântă, este şi modul în care ne putem alimenta, şi cât de sănătos mâncăm.
În această perioadă, de aşa zisa criză economică, o perioadă în care resursele traiului zilnic devin tot mai sărace, să economiseşti în bucătărie, este o cale extrem de importantă prin care cu siguranţă vei reuşi să faci economii benefice în bugetul familiei.
Ştim cu toţii că irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, "Economiseşte cu Jamie", apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele".
![]()
Locuiesc în mediul rural şi veniturile mele sunt destul de mici, iar acesta este lucrul care mă face şi mai ambiţios în a descoperi noi metode de a economisi în bucătărie. De multe ori nu conştientizam că resturile pe care le aruncam sau le lăsam să se strice, puteam să le folosesc în alte preparate, şi astfel să fac economii importante.
Cunoscând în preajma sărbătorilor un nutriţionist dietetician, am putut afla din experienţa acestuia, multe lucruri importante. Cum să gătesc şi cum să mănânc corect. Respect zilnic sfatul de a nu depăşi 85 grame de carne gătită(sau 150 crudă), la prânz şi uneori seara. Am renunţat să gătesc alimentele "din ochi", ca să fie ....destul.
Carnea, pentru că locuiesc la ţară, este din producţie proprie, produsă în condiţii naturale. Dar să nu credeţi că acum arunc ceva la gunoi. Totul se foloseşte. Dintr-o bucăţică de carne de 150 grame proaspătă, fac o tocaniţă cu multe legume , fierbând-o înainte separat. În zeama rămasă, adaug o mână de tăiţei făcuţi în casă, morcov, ţelină şi o asortez cu puţin pătrunjel, şi e gata şi felul I. Din resturile de morcov şi ţelină, ca să nu le arunc, le pun în blender, mai adaug şi un măr, şi am făcut şi desertul. O băutură aromată şi vitaminizantă, bună pentru sănătate. Nu am aruncat nimic, împrovizez întotdeauna câte ceva din ingredientele rămase, descoperind astfel noi curiozităţi.
Mai folosesc pastele, după ce le fierb, le amestec cu ardei, roşii şi puţină ceapă tocate mărunt, ierburi aromate şi puţină brânză, făcând o salată delicioasă, care poate fi servită ca o mică gustare în timpul zilei.
Şi fasolea, păstăi şi boabe, este un aliment care nu îmi lipseşte din bucătărie. Este economă şi se poate utiliza în multe reţete. Ca să nu am de fiert ore întregi, o pun de seara într-o oală, o cuprind cu apă rece, iar dimineaţa se poate fierbe foarte repede. Prepar, după fierbere, un borş de fasole înăcrit cu puţin borş de putină, iar o parte din fasolea fiartă şi scursă, o fac iahnie pentru o gustare delicioasă între prânzuri. Dacă au mai rămas câteva bucăţele de carne şi fasole fiartă, le folosesc în salată, făcând-o astfel şi mai delicioasă.
Un aşa zis secret în alimentaţia mea, este şi laptele natural nedegresat. Mulţi aruncă laptele după ce au văzut că s-a acrit. Eu unul, laptele proaspăt îl fierb, păstrez cam cât să beau o cană dimineaţa, iar restul îl pun într-un recipient de sticlă. Îl las până a doua zi şi astfel mi-am procurat şi puţină smântână, şi un iaurt foarte gustos şi natural. Iar dacă nici acesta nu l-am putut consuma tot, îl pun într-un spaţiu călduros, şi când văd că s-a separat laptele de zer, îl pun într-un tifon, şi mi-am făcut şi brânză de vaci fără conservanţi. Şi ca să nu arunc nimic, păstrez zerul rezultat în urma scurgerii brânzei, şi pun câte un pic la borşul cu carne. Îi dă un gust acrişor, de îţi vine să tot mănânci.
![]()
Sunt multe secrete, dacă le pot numi aşa, prin care se poate economisi în bucătărie. De la alimentele preparate cât mai puţin, fără nici un fel de risipă, şi până la salate şi sucuri din fructe şi legume naturale. Nu rămâne decât să vă gândiţi înainte de a arunca la coş , alimente care se pot remonta într-o gustare delicioasă.
Şi fiind că au lansat această carte, cei de la Curtea Veche Publişhing au lansat şi un concurs destinat bloggerilor. Dacă vrei şi tu să fii
#EroulSaptamaniisau să SaveWithJamievino şi ne spune tuturor, modul în care economiseşti în bucătărie. Reţete sau trucuri, cu care să putem creşte bugetul familiei.
Lansez provocarea pentru Maria , pentru Ştefaniaşi nu în ultimul rând pentru Vavaly.Sursa foto,blogalinitiative.ro
↧
February 4, 2015, 12:36 am
Iată că, a trecut deja o lună din mult aşteptatul an 2015. Parcă mai ieri vorbeam despre sărbătorile de iarnă, despre petrecerea de revelion, cadouri. Toate au trecut, lăsând loc prezentului şi viziunii spre viitor. Ora parcă s-a înjumătăţit, ziua trece precum roua dimineţii. Când te uiţi, acum este începutul lunii, dar nu ai timp să simţi valoarea timpului că deja se sfârşeşte luna. Trăim în secolul vitezei. Se spune că valoarea timpului s-a scurtat. Dar realitatea ne-o dovedeşte a fi altfel.
Ne grăbim tot timpul, să realizăm cât mai multe lucruri pe parcursul unei zile. Job-ul, cumpărături, plăţi de făcut, câte şi mai câte. Stres de care cu siguranţă nu v-om scăpa niciodată.
Dar,mă gândeam, stând şi cugetând la cele de peste zi, de sănătate când o să mai avem grijă?
Organismul omului este un "motor"în continuă funcţionare. Şi, ca şi un motor, nefiind îngrijit la timp, se strică. Îl forjezi zi de zi fără să îi faci o verificare, să îi mai schimbi uleiul......începe să dea rateuri, şi în final te lasă.
Aşadar, fiind început de an, voi merge să fac o "verificare" amănunţită a organismului. În fiecare început de an am făcut acest lucru, fără să mai vorbesc de celelalte analize de rutină, făcute la interval de 2 luni. Singurul lucru care mă dezamăgeşte, este situaţia din spitale. Cozile la care stai când vrei un sfat medical sau o analiză la sânge. Dar sunt clinicile medicale private în care pot să îmi fac analize sigure şi rapid. Mă programez cu o zi sau două înainte, stabilim împreună ce analize vreau, şi în scurt timp aflu totul despre starea sănătăţii. Cum este colesterolul, cum este glicemia, transaminaze.....şi nu mai ştiu câte nume. Îmi fac şi un ecograf, pentru o imagine de ansamblu din interiorul abdomenului, un EKG ca să văd cum mai stau cu inima, verific şi circulaţia la "mergătoare" ca să fie în regulă, şi acuitatea vizuală, pentru a nu greşi cumva uşa când ajung acasă. Tot organismul studiat în cele mai mici detalii. Fac acest lucru permanent, pentru că viaţa îmi este dăruită dar sănătatea trebuie să o preţuiesc.![]()
Este un proverb că....."până nu te frigi, nu sufli". Acest lucru îl spun din proprie experienţă. Era timp când nu dădeam nici o importanţă sănătăţii. Nici măcar o oră la jumătate de an. O pilulă luată "după ureche" când mă durea cumva capul, câte ceva de răceală, şi câte şi mai câte aşa zise leacuri în tranziţie. Dar azi aşa, mâine aşa, am ajuns în ziua în care am aflat ce preţ are sănătatea. De nevoie am făcut investigaţii medicale.....şi am aflat verdictul. Nu mai ştiam ce, şi cum, şi cât erau de afectate organele. Rinichii începuseră să mă doară, aveam şi un pic tensiunea crescută, şi altele care nu le mai zic. Atunci mi-am zis.....ce bine era dacă îmi rupeam din timpul unei zile şi stăteam şi eu la rând pentru un consult. Ce bine era dacă făceam măcar o oră pe zi sport.
Acum, când mi s-a cam deteriorat organismul, merg frecvent la consult, fac sport, mănânc alimente naturale, fac periodic tratamente cu suplimente naturale, toate pentru o prevenţie eficientă în apariţia şi altor afecţiuni.
Şi ca un sfat, pentru a vă încuraja şi mai mult de a merge la un consult medical de specialitate, de sunteţi din Bucureşti, Giurgiu, Ilfov , de vreţi medici specialişti care să vă ofere servicii inegalabile, doriţi un set de analize sigure şi în timp record, sau poate doriţi o şedinţă de masaj pentru recuperare, nu ezitaţi să faceţi timp pentru a ajunge la Clinicile Hipocrate .
Iar dacă nu vă puteţi deplasa din anumite cauze medicale, şi vreţi să ajungeţi pentru un consult, puteţi solicita serviciul ambulanţier 24 de ore din 24. Servicii de calitate pentru o sănătate de fier!
Să nu uităm, că măcar de două ori pe an să ne aducem aminte şi de sănătatea noastră, căci prevenţia face casă bună cu sănătatea.
Preţuieşte-ţi viaţa!Sursa foto,redutti.ro,hipocrat200.ro
↧
↧
February 5, 2015, 8:21 am
Încet, încet primăvara îşi va face intrarea în noul an. În curând vom sărbători dragostea, de sf Valentine şi de Dragobete, cine mai simte româneşte. Dar să nu uităm, că printre mici petreceri şi voie bună, să lăsaţi loc şi sportului. Prin sport, şi mai ales prin alergare, îţi dezvolţi armonios corpul, devii mai optimist şi îţi menţii sănătatea.
Cu aceste principii s-a format şi Asociaţia Runners Clubcare, încă din anul 2010, cheamă pe cei ce alergatul este o pasiune, şi nu numai, la diferite crosuri şi maratoane. Un grup nebunesc de pasionat. Zilnic sărbătoresc iubirea pentru viaţă şi pentru alergare. Muncesc din greu, şi recunosc că o viaţă echilibrată este ceea ce ne menţine vie pasiunea.
Iată că, şi în acest an, sărbătoresc ziua de 8 martie, printr-un cros dedicat doar doamnelor şi domnişoarelor.
În data de 7 martie, ora 9, Asociaţia Runners Club, dă startul la Cluj Arena marelui eveniment Crosul Divelor,,unde pot participa toate doamnele care sunt pasionate de alergat, sau care doreşte să "pună umărul"şi să sprijine iniţiativa acestei asociaţii.
"Runners Club va dona 20% din fondurile strânse din taxele de participare la Crosul Divelor,
Asociaţia pentru Solidaritate şi Empatie "Claudia Safta"
care se ocupă cu ocrotirea sănătăţii copiilor şi tinerilor înscrişi în asociaţie, prin procurarea de medicamente, aparatură, mijloace de promovare, prin întreţinerea şi menţinerea sănătăţii acestora în mediul familial şi al colectivității". ![]()
Dacă doriţi, sunteţi aşteptate să participaţi în număr cât mai mare, într-o ţinută de primăvară, formată din tutu, colanţi în culori primăvăratice, flori în păr şi accesorii feminine, aşa cum le doresc fiecare dintre participante.
Fiind un cros, va fi şi un câştigător, care va fi premiat la finalul distanţei de alergat, şi bineînţeles ca va fi premiată şi "diva" cea mai creativă în vestimentaţie!
Se poate alege dintre 2 categorii: cea de 2 km şi cea de 5 km. Înscrierea pentru distanţa de 2 km costă 30 lei şi 25 lei pentru membrii Runners Club, iar pentru distanţa de 5 km, costul este de 50 lei şi 40 lei pentru membri.
Plata taxei de participare se poate face în contul clubului sportiv Runners Club
IBAN: RO 40 BACX 0000 0009 0988 2004
deschis la Unicredit Ţiriac Bank.
În urma dovezii achitării taxei de înscriere, veţi primi kit-ul de participare. Acesta este format din cipul de cronometrare, numărul de concurs, medalia de participare şi tricoul tehnic personalizat cu logo Crosul Divelor.![]()
Nu rataţi ocazia de a participa la aceest eveniment! Întâmpinaţi primăvara în stil sportiv!
Sursa,runners.ro
↧
February 9, 2015, 11:58 pm
E iarnă şi e frig cumplit afară. Ne zgribulim cu toţii pe lângă soba încinsă cu lemne, aduse de bunica. Stăm şi depănăm amintiri din timpuri de demult trecute. Da, din copilărie. Nu sunt prea mic, dar în sufletul fiecăruia mai există câte o picătură măcar de suflet copilăresc.
Este duminică, şi ne întâlnim toţi în sânul familiei la buna. Buna Ioana, care ne bucură viaţa de vreo 87 de ani încoace.Ne bucură papilele gustative cu delicioase plăcinte poale-n brâu, cu alivenci unse bine cu smântână, şi cu câte şi mai câte. Că doar suntem nepoţeii ei dragi nu? Şi suntem destui la număr! Patru copii are bunica, şi ei fiecare câte trei feciori.....care la rândul lor au câte doi sau trei ştrumfi năstruşnici. Toţi unul şi unul, în vizita de duminică la bunica.
După multe gânduri bune, relatate cu bucurie de fiecare, după o glumiţă la care să îţi dea lacrimile de râs, şi după ce am savurat cu plăcere din bunătăţile aşezate pe masă, nu ne mai rămăsese decât să.....ne uităm la tv. Ne înghesuim cu toţii în sufrageria, destul de mică pentru câţi eram. Ne înzestrăm fiecare cu câte o farfurie cu floricele de porumb proaspete, pregătite în fugă de buna.
Acum, toate bune şi frumoase, dar trebuia un consiliu care să decidă ce vizionăm. Cei mici vroiau desene animate, cei mai mari, îşi spun părerea, şi rezultatul este tot animaţie, şi bunica rămânând cea din urmă, are decizia finală. Şi zice ea plină de zâmbet:
- Ce, nu vreţi să primiţi în trupa celor tineri şi o bunicuţă? Vreau şi eu tot desene animate. Dar să fie cu Tom şi Jerry că nu a trecut zi din viaţă ca să nu mă uit la un serial ca acesta.![]()
Aşa pot să mă simt şi eu mai tânără, să îmi amintesc de clipele de demult trecute.
Unii mai scânceau, că ar fi vrut şi "Scooby Doo, unde eşti tu" sau "Pantera Roz şi prietenii", dar până la urmă ne înţelegem asupra lui "Tom şi Jery". Căci este un serial hazliu pentru cei mici şi pentru cei mari, care poate stârni zâmbetul pe buzele oricărui întristat. Încă din anul 1940, de când "s-a născut" a fost şi bineânţeles că este, un film de animaţie la care nu te mai poţi opri să îl vizionezi. Cu faze pline de amuzament, care te fac să îţi relaxezi neuronii după o zi stresantă, care adună cu mic cu mare, toată familia, oricât de ocupat ai fi în momentul difuzării serialului.
După hotărârea luată, căci până la urmă am fost toţi de acord cu
acest desen animat, deschidem tv-ul.....şi ce să vezi? Era pe postul Boomerang tv .
Toţi izbucniră-m în râs. Bunica se uită mereu la desene animate.
Furioasă de amuzarea noastră, buna zice:
- Mi-am fixat pe Boomerang tv pentru că este o oră în care mă uit tot timpul. Și îl fixez pe acest program ca să nu pierd nimic din serialul meu preferat. Dau drumul la tv exact acolo unde începe Tom şi Jerry. Că de când acest post tv şi-a schimbat logo-ul, are seriale de desene animate pentru toată familia.....deci şi pentru mine. Nu-i aşa? De vrei Scooby Doo, găseşti la ora fixată, de pofteşti Animaniacii, deschizi pe Boomerang şi vezi, Krypto, câinele erou.....tot aici işi are difuzarea, şi câte şi mai câte. De la mic la mare , toţi ne putem bucura ochii şi sufletul cu aceste seriale.![]()
După discursul bunei, plin de satisfacţie, ne proptim toţi cu ochii către televizorică, căci începea Tom şi Jerry. Nimeni nu mai scotea un cuvât, eram prinşi cu toţii în mrejele acestui film. Doar când izbucneam cu toţii în hohote de râs, de parcă era startul unui concurs de râs.
Şi uite aşa a trecut şi ziua de duminică în familie, aşa am aflat cu toţii de noul logo al postului tv Boomerang, aşa am putut şti ce preferinţe are întreaga familie la filmele de desen animat, şi de ce nu....am mai astâmpărat papilele gustative cu câteva plăcintuţe delicioase.
Vouă ce desen animat vă place să urmăriţi? Aveţi vreo preferinţă ?
↧
February 11, 2015, 10:54 pm
Nu demult, am cunoscut blogul unui coleg de suferinţă, dacă îmi daţi voie să îl numesc aşa. Acest lucru mi-a stârnit un sentiment de bucurie, deoarece noi cei cu dizabilităţi, suntem marginalizaţi de ceilalţi. Si aş fi vrut, în toţi aceşti ani, de când îmi aştern cuvintele pe acest blog, să cunosc bloggeri cu care să leg prietenii sincere şi de durată. Dar până acum am descoperit doar unul. Dar iată că întâmplarea a făcut să îl descopăr pe Zolty Bogata .
Un om ca toţi oamenii, cu suflet şi bunăvoinţă, care suferă şi el de o boală. O distrofie musculară congenitală, care a lăsat urme adânci in viaţa lui Zolty. Un blogger activ, care apasă tastele doar cu un singur deget, celelalte neajutându-l prea mult. Dar să vedeţi de câtă bunătate poate da el dovadă, de cum un om cu dizabilitate se gândeşte şi la semenii lui.
Nu demult Zolty şi-a cumpărat un scaun cu rotile electric, pentru aşi putea uşura deplasarea. Dar între timp a mai primit altul dintr-o altă sursă. Aşadar el a hotărât, după mai multe încercări de valorificare, să îl doneze către o persoană care este în imposibilitatea de a putea merge. Dat fiind că numărul lor în România este destul de mare a hotărât să facă un concurs. Dar aici vine problema. Căruciorul funcţionează cu baterii, iar acestea ar trebui cumpărate. Sunt baterii de 70 ah cu gel, care costa 1500 lei. Nu sunt foarte mulţi, dar pentru o persoană cu handicap este o sumă foarte mare.
Dacă aveţi disponibil financiar ca să cumpăraţi aceste baterii şi să suportaţi şi costul transportului până la câştigătorul acestui căruţ, trimiteţi un mail, la contact@blogalinitiative.ro.
Aici, pe Blogaliniţiative.ro, se vor centraliza toate propunerile de sponsorizare.
Aşteptăm pe cei cu dare de mână, să facă un gest umanitar pentru semenii lor aflaţi în suferinţă.
Sănătate şi să ai succes Zolty!
↧
Byron, este o trupă formată în anul 2006, de către Dan Byron. Încă de la început a scris versuri, care vor şi deveni piese ale primului album.
