Afectarea renală este frecventă în diabetul zaharat (DZ), atât de
tip I [insulino-dependent] cât şi de tip II(insulino-independent) sau non-insulino-dependent.
După 10-15 ani de la debutul diabetului zaharat,20'50% dintre bolnavi prezintă complicaţii renale.
Diabetul poate determina mai multe tipuri de leziuni renale:
unele specifice, cunoscute generic sub denumirea de nefropatie
diabetică şi altele nespecifice, similare altor nefropatii, dar cu frecvenții mai mare şi evoluţie particulară cum sunt: nefroan-
agioscleroza, pielonefrita si necroza papilară.
PATOLOGIA NEFROLOGICĂ în diabetul zaharat de tip I şi tip II
Evoluţia este dominată de aliura malignă a hipertensiunii arteriale, hemoragii retiniene, fenomene de encefalopatie, hipertensivi, oboseală, etc.
Nu sunt încă elucidate măsurile care fac aceste diferenţe, dar se pot datora unor afectări genetice, obiceiuri personale (fumat etc), diete sau altor factori. Este, de asemenea, demonstrat că fumatul creşte riscul şi în ziua de azi progresia nefropatiei diabetice.
Sunt unanim recunoscuţi trei factori de risc pentru predispoziţia genetică, hipertensiunea arterială,diabetul zaharat și polichistoză renală.
Predispoziţia geneticii pare a avea un rol important, împreună cu consecințele metabolice ale hiperglicemiei prelungite., fiind argumentate de existenţa cazurilor de nefropatie diabetică cât şi asocierea între nefropatia diabetică şi hipertensiunea arterială familială.
Aşadar, pentru prevenirea acestei boli cronice, trebuie păstrată glicemia în limite normale, reducerea alimentelor bogate în proteine, un consum cât mai scăzut de sare(dacă este posibil, fără sare), iar la cei obezi este indicat scăderea în greutate, pentru a putea normaliza glicemia.
tip I [insulino-dependent] cât şi de tip II(insulino-independent) sau non-insulino-dependent.
După 10-15 ani de la debutul diabetului zaharat,20'50% dintre bolnavi prezintă complicaţii renale.
Diabetul poate determina mai multe tipuri de leziuni renale:
unele specifice, cunoscute generic sub denumirea de nefropatie
diabetică şi altele nespecifice, similare altor nefropatii, dar cu frecvenții mai mare şi evoluţie particulară cum sunt: nefroan-
agioscleroza, pielonefrita si necroza papilară.
PATOLOGIA NEFROLOGICĂ în diabetul zaharat de tip I şi tip II
Evoluţia este dominată de aliura malignă a hipertensiunii arteriale, hemoragii retiniene, fenomene de encefalopatie, hipertensivi, oboseală, etc.
Nu sunt încă elucidate măsurile care fac aceste diferenţe, dar se pot datora unor afectări genetice, obiceiuri personale (fumat etc), diete sau altor factori. Este, de asemenea, demonstrat că fumatul creşte riscul şi în ziua de azi progresia nefropatiei diabetice.
Sunt unanim recunoscuţi trei factori de risc pentru predispoziţia genetică, hipertensiunea arterială,diabetul zaharat și polichistoză renală.
Predispoziţia geneticii pare a avea un rol important, împreună cu consecințele metabolice ale hiperglicemiei prelungite., fiind argumentate de existenţa cazurilor de nefropatie diabetică cât şi asocierea între nefropatia diabetică şi hipertensiunea arterială familială.
Aşadar, pentru prevenirea acestei boli cronice, trebuie păstrată glicemia în limite normale, reducerea alimentelor bogate în proteine, un consum cât mai scăzut de sare(dacă este posibil, fără sare), iar la cei obezi este indicat scăderea în greutate, pentru a putea normaliza glicemia.