Ştim cu toţii că, pe măsura ce îmbătrânim, riscul de fracturi osoase creşte dramatic. Vârstă înaintată, pacienţi dializaţi sau care au primit un transplant de rinichi, au o şansă mai mare de a face fracturi osoase. Starea de sănătate a oaselor este foarte complexă. Oasele sănătoase au o structură solidă, cu o densitate crescută. Această densitate a oaselor se poate determina cu o scanare DEXA.
Densitatea oaselor o formează calciul şi fosforul, depuse sub formă de cristale, pe o matrice de proteine.
Dar această densitate nu este suficientă pentru a evita fracturile. Fluorura este un factor important, pentru a creşte rezistenţa osoasă. Aceasta creşte foarte mult densitatea oaselor, dar conduce în prealabil, la casarea(sfărâmarea) oaselor mai subţiri.
O structură osoasă cu o densitate crescută, are calciu şi fosfor, depus într-o matrice de proteine.
Pentru ca acest lucru să fie în limite normale, ai nevoie de un hormon numit PTH (parathormon) să nu fie nici prea scăzut şi nici prea mare, în sânge. Este nevoie, de asemenea şi de vitamina D, pentru absorbţia calciului în oase.
În boala renala cronica(IRC), PTH-ul poate fi prea mare, din cauza nivelurilor scăzute de vitamina D. Un nivel al fosforului prea crescut în sânge, poate face, de asemenea, PTH-ul prea mare. În timp ce oasele puternice sunt importante pentru a evita fracturile, un al treilea component poate fi mai puţin evident, puterea muşchilor şi un bun echilibru. Exercitiile fizice regulate, pot construi şi menţine forţa musculară, şi totodată, reduce şansa de caderi si fracturi.
Fosforul şi calciul
Fosforul este un element esenţial pentru construirea oaselor sănătoase.
Adăugăm fosfor din multe alimente pe care le consumăm, deşi unele dintre acestea au un conţinut foarte ridicat de fosfor. Rinichii sănătoşi păstrează fosfor într-un interval normal, iar surplusul este eliminat în urina. Când rinichii sunt bolnavi, fosforul poate fi prea mare în sange, ceea ce face că PTH-ul să fie prea crescut, şi poate slăbi oasele.
Puteţi ajuta la menţinerea unui fosfor normal, urmând o dieta săracă în fosfor, şi luând blocanti de fosfor în timpul meselor principale. Aceşti blocanţi leagă literalmente o parte din fosforul din mesele tale, astfel încât să se absoarbă mai puţin.
Dar acesti blocanţi de fosfor, conţin în mare parte şi calciu. Pentru multe persoane cu boli de rinichi, calciul este benefic, iar pentru alţi pacienţi, poate creşte prea mare nivelul de calciu în sânge. Cel mai important lucru pentru sănătatea ta, este înghiţirea în timpul meselor a blocanţilor de fosfor, dar şi prin controlul fosforului prin ajustarea dietei.
Vitamina D
Vitamina D se produce atunci când razele ultraviolete iau contact cu pielea. Dar din mai multe motive, cum ar fi purtarea de haine, cel puţin jumătate din toţi oamenii au un nivel scazut de vitamina D.
Vitamina D nu ajuta doar oasele, dar îmbunătăţeşte, de asemenea, puterea musculară şi echilibrul. Studii medicale au arătat că tratamentul cu vitamina D, creşte forţa şi echilibru, şi poate reduce riscul de a te dezechilibra şi de a te prăbuşi. Niveluri scăzute de vitamina D, au fost, de asemenea, asociate cu riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer, de a dezvolta hipertensiune şi boli cardiace.
Cum să controlezi PTH-ul
Medicul vă poate prescrie calcitriol, pentru a reduce PTH-ul din sânge.
Aceste medicamente pot face chiar să îţi lungească viaţa. Studiile sugerează, că persoanele cu boli de rinichi care primesc aceste medicamente, trăiesc mai mult decât pacienţii similari care nu au primit acest tratament.
Concluzia este că, menţinerea oaselor sănătoase la persoanele cu boli de rinichi poate fi o provocare! Chiar şi fără boli de rinichi, suntem mai predispuşi la oase fragile pe masură ce înaintăm în vârstă. Cele mai bune tratamente, până în prezent, sunt păstrarea nivelurilor de vitamina D, calciu şi fosfor din sânge în limite normale, şi menţinerea PTH-ului sub control, cu diferite medicamente prescrise, atunci când este necesar. Exerciţiile fizice regulate, pot ajuta la menţinerea muşchilor puternici, stimulând oasele pentru a ramane sanatoase.