Astăzi, dragii lui Moş Ion, o să vă mai spun câte una, alta, despre timpul petrecut cu nepoţelul......ală mic şi năzdrăvan. Nu mai ştiu, căci sunt bătrân şi le cam uit, dar nu v-am spus de băiatul ală mare, care e plecat, departe, la oraş. A vrut să fie orăşean, să aibă unde lucra, unde da copii la şcoală.....să fie în rând cu lumea. Acesta nu este un lucru rău, dar este departe şi mă mai prinde dorul de el şi de.....năzdrăvanul lui cel mic. Aşa sunt oamenii la o vârstă mai înaintată, vor să fie iar copii.
Dar iată că, acuş vine iarna, şi gerul încet, încet îşi va face prezenţa. Şi nu că ar fi un lucru ce nu îl ştiţi, dar moşul o să cam ducă dorul nepoţelului. Este aşa de departe, încât, nu poate veni pe timp de iarnă la bunul Ion. Aşa că, având o mică vacanţă, de o săptămână, va veni, la ţară, să se mai dezmierde, acum toamna. Soarele încă mai are putere să mângâie feţele oamenilor, aşa că cel mic se poate juca în voie în locul lui de joacă.
Am amenajat, împreună cu fiul, in livada de lângă casă, un loc de joacă pentru cel mic. La oraş ştiţi cum este. spaţii unde să se joace copii sunt multe, dar timpul este destul de scurt, iar cei mici sunt nerăbdători să meargă la jocurile preferate. Nu este ca în timpurile mele, când ne jucam pe uliţele satului prinsa sau ascunsa, copii sunt mai inventivi, mai năstruşnici şi dornici de a cunoaşte lucruri noi. Oricât ar dori fiul meu să îşi organizeze timpul, astfel să aibă cât mai mult timp de petrecut alături de ştrumf, niciodată nu a reuşit. Atunci ce era de făcut? Am pus cap la cap toate părerile şi s-a gasit soluţia. O soluţie inovatoare, în care copilul să se simtă în largul lui, să îl pot vedea şi eu, bunul, cum se joacă......şi de ce nu, să mă mai joc şi eu cu el, măcar în amintirea copilăriei mele.
Decorurban.ro este soluţia pe care o căutam. Ne-a ajutat să amenajăm în livadă un loc de joacă special, astfel încât cel mic să se simtă în largul lui. Năzdrăvanul, a fost atras de mic, când abia zicea mama, de vaporaşe, castele, avioane. Îmi amintesc bine când zicea......"bu..bu....vleau v...polu şi vionu". Cu ajutorul
"echipamentelor tematice"am amenajat un orăşel cu căsuţa tematică, vapor
pentru că este pasionat de vaporaşe, imaginându-şi tot timpul călătorind pe un vapor ca cel al piraţilor din Caraibe. Să îl vedeţi voi....când este piticul la cârmă, când strigă comenzile, ce mai....activitate nu glumă. Când ajunge la mal cu vaporul, imaginaţia lui fiind nemărginită, străbate ca fulgerul până la
panoul pentru escaladă
Se agaţă de prizele speciale pentru copii, prinse cu şuruburi şi piuliţe gheară, se trage în mâini, pe frânghia de pe al doi-lea panou, strigă, oftează, ajunge în vârf, ţipă de bucurie.....şi coboară în partea cealaltă. Într-o clipită ajunge în castel spunând că acolo este în siguranţă. Se baricadează, fiind gata de a se lupta cu orice duşman. Cum v-am spus, este un năstruşnic, cu o imaginaţie bogată. De multe ori mă lasă "gură cască" la întrebările pe care mi le adresează, iar dacă nu găsesc răspuns zice că "dacă erai copil ca mine, sigur ştiai răspunsul". Stau, eu om bătrân, la "masa de şah"
adusă de fiul meu odată cu amenajarea locului de joacă, din capătul livezii, şi mă uit mirat câtă acţiune. Câteodată dau să mă ridic, să merg şi eu să îmi amintesc de clipele copilăriei. Ei şi ce dacă sunt bătrân? Ce credeţi voi.....că nu mă mai ţin picioarele? Dar cum doresc a mă ridica....aşa mă aşez la loc. La masa de şah, făcută de cei de la Artdecor, din lemn solid, cu două bănci, aşteptând cu nerăbdare o partidă cu vecinul.
După o zi aşa de veselă, urmează relaxarea de după amiază. Şi unde se poate relaxa ştrumful decât în leagăn? Când se simte istovit de călătoria cu vaporul sau de căţărare, de apărarea castelului de răufăcători, vine tiptil tiptil şi mă ia de mână. Vreau nu vreau merg la"leagănul cu frânghie"
agăţat de creanga nucului. Acesta a fost conceput de specialiştii Artdecor pe un cadru metalic, dar noi am preferat să prindem sfoara de o creangă groasă din nuc. Încalecă nepoţelul pe suportul din lemn şi eu îl leagăn până când i se fac ochii din ce în ce mai mici, până aproape se închid. Semn că ziua de joacă a luat sfârşit.
Merg cu ştrumful să doarmă puţin, şi cât timp Moş Ene are grijă de el, dau fuga în livadă şi mă aşez eu în leagăn, că poate va veni somnul şi la mine. Dar ştiţi.....bătrâneii îi prinde somnul destul de greu....
Acum, că veni timpul să închei povestea mea, vă dau un sfat, căci sfatul bătrânilor a fost întotdeauna apreciat în lumea-ntreagă. Dacă vreţi un spaţiu de joacă pentru cei mici, aproape de casă, cu tematice specifice imaginaţiei copilului vostru, căutaţi pe Decorurban.ro, şi sigur veţi putea amenaja un loc de joacă mult dorit de cel mic, şi....de ce nu...şi de cei mari.