Anul trecut, în perioada 22-29 decembrie, am luat parte la tăbăra organizată de Asociaţia pentru Solidaritate şi Empatie Claudia Safta, condusă de dl. Emanuel Ungureanu. Printre nenumăratele activităţi, care le-am descris într-un articol anterior, mi-a fost lansată şi o provocare. După un reportaj tv, care a fost postat în programul de ştiri Observator din data de 30 decembrie, reporterul sau....reporteriţa, era o domniţa foarte cumsecade, mi-a propus să fac o construcţie origami "gigant". Un brad de Crăciun, în mărime naturală. Să nu cumva să credeţi că va fi cât unul din pădure, de 15 metri. Unul de înălţimea unui om. Am acceptat provocarea, şi drept răspuns a fost revenirea pentru un nou reportaj. Nu mă dau în vânt după reportaje dar......puţină publicitate nu strică, nu?
Şi cum am spus, au trecut sărbătorile de iarnă, am făcut comandă de 5 topuri de hârtie verde, le-am trimis la o tipografie ca să fie tăiată la dimensiunea de care aveam nevoie. Acest lucru fiind posibil datorită lui Stefi. Unchiul ei mi-a tăiat la ghilotină toate cele 5 topuri. În total 40 000 mii de bucăţele de hârtie de 5cm lăţime pe 7cm lungime. Aceasta este doar hârtia de culoare verde, mai urmând albul şi maro. Fiecare câte o jumatate de top. Totalul hârtiuţelor fiind de 45 mii. Puţine nu?
Pe data de 1 februarie....bineînţeles că 2014, am început lucrul. La început cu forţă şi optimism, pe par curs s-au cam epuizat. În loc să scadă numărul numărul hârtiuţelor, ele parcă sporeau. Dar luptător fiind din fire, nu am renunţat. A trecut o lună, două trei, şi numărul pieselor creşteau. Am avut zile şi mai bune şi mai puţin bune, cand am făcut şi 800 de piese dar şi când am făcut doar 400. Orice însemna clipă liberă....împătuream piese. De vorbeam la telefon....făceam piese, pe maşina de "servici", şi la dus şi înapoi, piese, nu era nici o secundă fără STOP! O să spuneţi că....nu mi-au plecat neuronii la plimbare?
Ei....eu vă spun că nu. Sunt perfect sănătos....cu capul, şi foarte mulţumit. Căci pe la sfârşitul lunii mai , sau pe la jumătatea lui iunie, nu ştiu exact ziua, am reuşit să termin piesele de făcut.
M-am bucurat foarte mult. Mi-am învins performanţele de altădată. Dar să nu credeţi că am luat pauză. Trebuia începută construcţia. Nu am avut un proiect şi acest lucru ma cam încurcat. Începutul era precum la brăduţul de 15 cm, dar când am pus 10 rânduri, din cauza greutăţii, ultimul rând se zdrobea. Ce să fac.....ce să fac? Am făcut un con de carton cu latura de 1,70 cm dar rezultatul.....nu a rezistat. Greutatea de cca 15 kg de hârtie deforma conul de carton. Totuşi.....nu am renunţat. Inginer nu sunt....dar neuronii funcţionează......încă. Am reorganizat totul. Am iniţiat un proiect nou. Unul din minuscul din sârmă de aluminiu. Cu acesta m-am deplasat la my brother(fratele) care mânuieşte foarte bine aparatul de sudură. Este o pasiune pentru el. I-am dat micul meu proiect cu detaliile necesare, au urmat câteva măsurători, schimburi de păreri.....şi a trecut la lucru. Un con de mini bare de metal, de 170 cm latura. Tulpina a fost iarăşi o problemă. Greutatea era şi mai mare, aşa că trebuia ceva solid care să susţină toată construcţie. După cutreierarea unor magazine de construcţii, am găsit şi soluţia. Un tub PVC cu dimensiunea de 20 cm, pe care l-am "îmbrăcat"în piese maro. Pe scheletul metalic am aşezat o foaie de carton şi am început să ridic bradul în picioare. Câte un rând, unul câte unul, ajutat în această operaţiune şi de Ştefania, am ajuns la vârful bradului. Lipirea cercurilor între ele(cunoscătorii în origami ştiu) nu o puteam face singur deoarece trebuiau 4 mâini, şi eu am doar două.
Ştiu că mulţi sunt cei care nu cred că un om nevăzător nu poate face aşa ceva. Şi ştiu ei la cine fac referire, dar este o vorbă......"crede şi nu cerceta". Puneţi-mă la încercare şi voi demonstra că se poate....doar să vrei.
Lăsând "gurile rele" deoparte, să vă mai spun şi câte puţin despre ornamente. Cred că sunt făcute cam 60 de globuleţe, steluţe, omuleţi de zăpadă şi moşuleţi. Toate aşteaptă să fie agăţate în brad. La momentul actual nu mai am decât să aplic clemele în care să fie agăţate ornamentele. Fiind un brad origami nu poţi lega în el globuleţele precum la cel natural sau artificial.
Acum, pentru că totul este pregătit, nu îmi rămâne decât să îl pun la curier şi să ia calea Clujului. Căci acest brad a fost o provocare şi un dar pentru prietenii din grupul Solidaritate şi Empatie. Cei care sunt nerăbdători să îl vadă în realitate, şi de ce nu.....poate o să vină şi anul acesta Moşul, o dată cu bradul.
Ne întâlnim la Cluj şi facem o petrecere pentru bradul origami!