Bună să vă mai fie ziua, dragii moşului. Am venit, eu moş Ion, să vă mai spun câte una....alta, din experienţa mea de viaţă. Că, de.....au trecut vreo 80 de ani şi am învăţat multe de-a lungul timpului. Şi mai bune şi mai rele.....dar eu vi le voi spune pe cele foarte bune.
Da iată, vedeţi voi, acu se sfârşeste şi toamna. Nu că acest lucru nu l-aţi şti. Am terminat, eu moş bătrân, de strâns recolta de pe câmp, tot singurel, căci în sat nu a mai rămas prea mult tineret, care să fie în putere. Toţi au plecat în lume, rămânând doar părinţii să aibă grijă de munca lor. Aşa că, cu puterile mele, cu maşinăriile pe care mi le-am cumpărat anul trecut, am reuşit să termin din timp munca câmpului. Chiar se mirau toţi vecinii....."da...tare mai esti moş Ioane, ai gătat toate treburile câmpului înainte de a cade frunza pomilor!". Păi cum să nu, dacă pământul este viitorul nostru. Este glia strămoşească, este cel care ne dă hrană, care ne dă sănătate, cum să nu am grijă de el?
Şi acum, dacă toate le puse-i la locul lor, porumbul în hangar, cartofii la pivniţă, fructele sunt puse la păstrat tot în pivniţă, strugurii sunt storşi şi "clocotesc" ca să se transforme în vin, toate sunt gata. Aşteptăm iarna. Dar cum sunt eu un moş neastâmpărat, am zis că trebuie să pregătesc grădina pentru iarnă şi pentru anul ce va să vină. Că doar acum este cel mai bine să plantezi , tot ce vrei ca anul viitor să înverzească.
Aşa că prima şi prima dată mă ocup de livadă. Livăduţa mea dragă..... Anul trecut şi mai acu doi ani am început să înlocuiesc pomii. Au ajuns la bâtrâneţe şi s-au cam uscat. Fructe mai fac dar nu cum ar trebui.
Anul acesta cu ajutorul celor de la Covera.ro, am reuşit să cumpăr o mulţime de
"pomi fructiferi"
pe care îi vreau în livadă. Câţiva cireşi Stella, care să mărginească livada, căci au nevoie de mult soare, peri de toamnă încolonaţi pe doua rânduri, caişi vreo 5 bucăţi, acesta este fructul plăcut mie, meri şi pruni......nici nu mai ştiu numărul. Vreau o livadă.....de care nu a văzut nimeni. Să fac în ciudă la tot satul.
Şi uite aşa, m-am apucat eu într-o zi de luni, dis de dimineaţă, să plantez pomi. Respect cu sfinţenie toate indicaţiile. Groapă săpată până sub altoi, mocirlire, bătătorit bine, muşuroit pentru iarnă.....totul "ca la carte". Cred că mi-a luat cam o săptămână toată lucrarea. Dar şi când o veni primăvara, să vezi ce se bucură moşul de munca depusă..... După plantare, a urmat stropirea de toamnă a celorlalţi copaci. Cu pompa de stropit în spate am "deratizat" dacă pot să spun aşa, toate gângăniile care pot face rău livezii.
Acestea fiind spuse, neavând intenţia să îmi laud munca, o să trec la lucru în grădina cu flori. Aş vrea să fă o aranjez după pofta inimii mele şi a nepoţelului meu. Să am tot timpul în grădină flori. De toate culorile, toate soiurile posibile, care să stârnească curiozitatea oricărui trecător, cu mireasma lor. Cumpărai o dată cu pomii şi butași de
"trandafiri"
culorile violet, alb şi roşu, pentru completarea rigolelor, aceştia înfloresc din mai până prin septembrie. Bulbii de lalele i-am plantat în formă de sferă în mijlocul grădinuţii, mărginite pe o rigolă de 20 cm împrejur am pus brânduşe (floare ce vesteşte primăvara). Ghioceii, zambilele şi lăcrămioarele "presărate" printre rigole. Mai rămâne de pus în pământ, la primăvară, gladiolele. O floare "nobilă" o numesc eu, Moş Ion. Completează întotdeauna, cu succes, coloritul grădinuţei cu flori. Înfloresc după lalele şi zambile, aşa că nici o zi fără flori în grădină.
Nu aş vrea să vă plictisesc eu cu faptele mele, dar vreau să aud nepoţelul când va veni anul viitor, zicând....."bunicule....dar ce de flori ai în grădină! De primăvara până toamna defilează florile ca nişte vedete". Nu de alta, dar şi el mititelul, iubeşte florile şi livada ca şi mine. Vrea să vină tot timpul la "bunul" că poate poate o scăpa câteva zile de şcoală. Şi când vine......ziua-ntreagă străbate printre florile colorate. Spune el....."ca nu cumva să plece vreo floare".
Acum, după atâta muncă, o să merg să văd un pic de tulburel. Fermentează în butoaie de zici că are foc dedesubt. Şi nu v-am spus.....că mi-am cumpărat şi un
"termometru"
ca să măsor temperatura de fermentaţie, ca nu cumva în pivniţă să fie prea cald şi vinul să se acrească. Că pe urmă ce-o să zică vecinii când o veni pe la mine....dar vecine, ce fel de gospodar eşti tu? Ne cinsteşti cu zaibăr acru"? Nu vreau să păţesc "ruşinea" asta.
Şi acum, că tot aţi avut răbdare să citiţi despre faptele mele, vă invit, anul viitor, de cu primăvară, să vă bucuraţi ochii şi să clătiţi nasul cu mireasma florilor. Și pentru că sunt om gospodar, o să vă servesc cu un păhăruţ de vinişor făcut în astă toamnă.
Vă aşteaptă, cu drag, Moş Ion.