Insuficienţa renală cronică este foarte răspândită pe plan mondial. Se întâlneşte la tineri, vârstnici şi nu în ultimul rând şi la copii.
Dializa peritoneală şi hemodializa la copii s-au dezvoltat abia la sfârşitul deceniului cinci şi începutul deceniului şase, fiind aplicate îndeosebi în insuficienţa renală acută şi în intoxicaţie exogene.
Şi în prezent unii medici privesc cu scepticism hemodializa şi transplantul renal ca tratament al insuficienţei renale cronice terminale în pediatrie.
Problemele deosebite sânt mai puţin de ordin medical, cât mai ales cele de ordin psihologic şi socialpentru copii fiind foarte dificil acceptarea aceste stări, dacă o putem numi aşa. Pentru acest aspect al dializei, sunt creeate posturi de specialişti psihologi, acesta având experienţa de a creea un ambiant cât de cât satisfăcător.
Copiii bolnavi cu insuficienţă renală cronică terminală au întotdeauna un risc sporit medical, necesitând tratament intensiv şi complex. Orice secţie de dializă pentru copii trebuie să se afle în imediata apropiere a serviciilor de anestezie-terapie intensivă, chirurgie, nefrologie, neuropsihiatrie, radiologie, urologie, laborator. De-a lungul experienţei s-a observat că, la 8-10 milioane locuitori, este necesar un centru de dializă pentru copii, care să cuprindă: 2 locuri pentru dializa acută (peritoneală şi hemodializă),
2-4 locuri pentru hemodializa cronică şi doi rinichi artificiali pentru dialize în vederea transplantului renal.
Ideal, sunt necesari incă doi rinichi artificiali(aparate de dializă) pentru cazurile de hepatită epidermica care, trebuie izolate.
Aici am facut o introducere pentru dializa în pediatrie, iar pe viitor voi preciza cât se poate de detaliat toate aspectele acestei boli cronice.
Sursa informaţii:
Rinichiul artificial şi alte metode de epurare extrarenala- Nicolae Ursea