Am revenit astăzi, după o vacanţă mai lungă, şi m-am gândit să vorbim puţin despre alimentaţia corectă a pacientului dializat. Nu demult, în perioada 28 decembrie - 4 ianuarie, am fost în tabăra organizată de Asociaţia Solidaritate şi Empatie "Claudia Safta", unde am avut o seară informativă. Am aflat informaţii noi de la un specialist nutriţionist dietetician, distinsa doamnă Lorena Someşan.
Voi ce ştiţi? Care sunt beneficiile unei alimentaţii corecte la pacienţii dializaţi?
Beneficiile unei alimentaţii corecte, personalizată pentru fiecare pacient în parte, vă ajută:
- să nu aveţi carenţe vitaminice(fier, zink, vitamina C, vitaminele b1, b6, b12, etc), şi nici un exces de calciu, fosfor sau potasiu
- să protejeze funcţia rinichilor, care este mult încetinită, a glandei suprarenale, responsabilă de menţinerea la un nivel optim a tensiunii arteriale şi de dozarea corectă în organism a testosteronului
- să putem controla deşeurile alimentare(ureea).
Rinichii nefuncţionali, nu mai elimină deşeurile toxice din organism, aşadar corpul nostru devine un depozit de deşeuri, cu cât alimentaţia noastră este mai incorectă, cu atât mai mult deşeurile cresc.
- să reducem sau chiar să evităm simptome ca greţuri, vărsături, mâncărimea de piele(prurit), gustul neplăcut(metalic), dureri de membre, confuzii, migrene, dezechilibru, etc
- ajută la menţinerea unei greutăţi corporale normale şi previne pierderile musculare. Cei mai mari consumatori de proteine din organism sunt muşchii. Dacă alimentaţia este săracă în proteine, scade masa musculară, iar dacă este prea bogată.....creşte valoarea ureei şi apar simtomele mai sus precizate.
- cu o alimentaţie corectă, cât mai naturală, evitam carenţele vitaminice, crescând imunitatea organismului, vom fi mai rezistenţi la infecţii de orice fel.
- oferă energia de care ai nevoie pe tot parcursul unei zile
- te ajută să îţi menţii glicemia în limite normale în caz că suferi şi de diabet
- cu alimentaţie corectă ajuţi organismul să îşi menţină depozitele nutriţionale, vitaminice, din care să consume atunci când are nevoie.
Dacă am vorbit despre alimentaţia corectă, să trecem în listă şi deşeurile rezultate.
Aşadar, primul deşeu rezultat, şi care este într-un echilibru valoric cu creatinina, este ureea. Consumând prea multe proteine(carne, ouă, lapte, brânzeturi etc) se produce un exces de uree. O valoare acceptabilă pentru un pacient dializat, este cuprinsă între 150 mg/l şi 0, 4 mg/l. Când se apropie de valoarea de 200 mg/l, apar simtome hiperuremice.
Un al doi-lea deşeu toxic, este şi creatinina. Toxină produsă de masa musculară a fiecărui om, şi care nu ar trebui să depăşească valoarea de 7 mg/dl la un pacient cu insuficienţă renală cronică(IRC).
Potasiul, este un alt deşeu, doar atunci când este în exces. Aici putem pune în balanţă valorică. Muşchii nu pot funcţiona fără o cantitate optimă de potasiu, cuprinsă între 3.0 şi 5.0 mg/dl, dar nici dacă este mai mic sau chiar mai mare decât acest interval valoric. Când este un exces de potasiu în organism, apar ca simptome durerile musculare(mai ales la membrele inferioare), extrasistole(bătăi neregulate ale inimii), greaţă, vărsături, diaree, amorţirea degetelor şi a gurii. Aceste simptome se manifestă diferit de la pacient la pacient.
Un pericol iminent, dacă îl putem numi aşa, este şi fosforul. O substanţă care este periculoasă atunci când este în exces sau hipovaloric. O valoare optimă a fosforului este cuprinsă în intervalul 3.0 şi 5.0 mg/dl. Ce trece peste sau ce scade, devine un pericol iminent asupra corpului uman.
Fosforul este cel care ajută oasele ca să poată asimila calciu din alimentaţie. Depăşind valorile normale, calciu nu mai poate fi asimilat în oase, muşchi şi alte organe, şi atunci se depozitează pe vasele de sânge şi pe articulaţii, apărând astfel arteroscleroza şi artroza. Neasimilânduse calciul, organismul consumă calciul din oase, instalându-se astfel decalcifierea osoasă, care duce în cele din urmă la fracturi şi deformări ale sistemului osos.
Un alt element pe care îl putem considera un deşeu toxic, este şi sodiul. O valoare normală este cuprinsă între 1,33 şi 1,38 mg/dl. Depăşirea acestei valori afectează în principal sistemul cardiovascular. Având un exces de sodiu, dă senzaţia de sete continuă. Consumând prea multe lichide, acestea devin un deşeu şi un efort în plus asupra inimii. La un pacient dializat se admite ca şi consum de lichide, nu mai mult de 1l în 24 de ore. Acestea însemnând şi lapte, ciorbe, fructe, totul ce conţine apă. Aici nu includem şi bolnavii care mai au diureză. Aceştia putând consuma aproximativ cantitatea de urină eliminată în 24 ore, plus încă 750 ml.
În partea a doua a acestui articol, voi detalia ce, cât şi cum putem consuma, pentru a avea o sănătate echilibrată.
Sursa articol
Nutriţionist dietitician Lorena Someşan