Nu cu mult timp în urmă am aflat despre o boală asociată insuficienţei renale. Dar cum am aflat?
De această boală de tip autoimună nu am ştiut nimic până când am cunoscut un nou coleg. Din vorbă în vorbă, am ajuns şi la întrebarea de ce ai făcut insuficienţă renală, care e boala de bază......discuţii de rutină. Atunci am auzit de Amiloidoză.
Am căutat, am citit, m-am informat, din cartea prof. Nicolae Ursea, şi spune aşa:
Amiloidoza, este o boală metabolică, care reprezintă un grup de afecţiuni, rezultând din depunerea anormală a unei proteine, numită amiloid, în numeroase ţesuturi ale corpului. Acumularea de amiloid duce la distrugerea tesuturilor si in final la insuficienta organului respectiv in special rinichi, inima, ficat si sistem nervos periferic.
Afectarea renală, căci aceasta ne preocupă acum, se manifestă de obicei printr-un sindrom nefrotic cu: -astenie
- adinamie(scãdere accentuatã a fortei musculare, care apare în cursul unor boli grave)
-edeme(umflături ale membrelor inferioare şi superioare)
- poliserozita(inflamaţia concomitentă a pericardului, peritoneului, pleurei), care în final duce la insuficienţă renală.
Durata medie de la diagnosticul afectarii renale la dializa este de 14 luni, iar supravietuirea medie dupa inceperea dializei este de aproximativ 8 luni. Apar, uneori, şi semne de insuficienţă corticosuprarenală datorită depunerii de amiloid.
Simtomele acestei boli sunt destul de vagi, incluzând:
- pierdere ponderala
- anorexie
- oboseala
- tahipnee
- parestezii
- transpiraţii profunde
- mărirea de volum a limbii.
Afectarea rinichilor duce la sindrom nefrotic care se manifestă prin proteinurie severă şi edeme ale membrelor.
Nu există un tratament pentru a această afecţiune, ci doar pentru boala de bază, facând să încetinească sau să stopeze depunerea de amiloid.