Copil fiind, locuiam la ţară într-o zonă muntoasă. Îmi aduc bine aminte de timpurile de demult. Iubeam mult iarna, şi cred că toţi o aşteaptă să vină. Eram nerăbdător să merg iarăşi pe culmea dealului, unde pe o pantă, cu multe denivelări, era amenajată, de toţi copii satului, o pârtie.
Singurul lucru care ne lipsea erau schiurile. Dar, cum eram foarte inventivi, am găsit o soluţie şi pentru acest incovenient.
Fratele meu mai mare lua un trunchi de lemn de cires încovoiat din care ne făcea o pereche de schiuri. Legăturile erau practic nişte bucăţi de cauciuc sau de pânza tare, bătute în cuie de muchiile „schiului", în care ne implântam pur şi simplu picioarele. Se desfăceau foarte des. Le băteam din nou în cuie şi o luam de la capăt.
Timpul a trecut, amintirile rămân amintiri iar "virusul" acesta numit schi, rămâne, şi nu are nici un fel de remediu.
Acum, spre sfârşit de octombrie, "miroase" deja, a vânt de iarnă. Aştept cu nerăbdare ca pârtiile din Braşov să se acopere cu sclipitoarea mantie albă. Ne-am adunat, nu demult, foştii copilaşi din satul natal, şi am pus la cale o pauză de o săptămână, la schi. Suntem 5 "ştrumfi", fiecare de peste 30 de ani. Unii dintre ei cu familie, alţii singuratici, dar toţi legaţi de o pasiune......schiatul. De rezervare se ocupă Ianoş, pentru că acum locuieşte în zona. Dar acest lucru îl va face doar când vom avea pârtie bună. Transportul......îl va face fiecare cu ce poate. Cu maşina personală, cu trenul.....avionul......sau pe jos. Ce mai contează cu ce? Schi să fie!
Acum, toate "bune şi frumoase" dar trebuie să avem şi "echipamente pentru ski"
că doar schiurile din copilărie s-au cam deteriorat. Mi-au cam "intrat la apă", vorba unui proverb.
De fiecare dată, anual, am dorit să mergem la o tură cu schiurile. Numai că nu aveam echipamentul nostru. Îl închiriam, pentru o zi, două sau cât puteam sta. Dar ştiţi voi cu lucrurile care nu sunt ale tale. Atunci se strică mai repede. Nu cred că a scăpat cineva de acest lucru. Să strici un schi sau o legătură şi să trebuiască să o plăteşti.
Aşadar, zis şi făcut. Anul acesta, pentru aventura pe pârtiile prahovene, mergem cu echipament "proaspăt" cumpărat. Schiurile au fost bine conservate peste vară, mai trebuie restul.
Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu dacă nu am încălţări bune, mai bine stau acasă. Să am siguranţă pe pârtie, să fiu stabil în manevre. Primul lucru a fost nişte "clăpari ski"
foarte bine lucraţi, cu cusături solide, în care nu îţi îngheaţă picioarele şi care nu "te lasă în pană" la mijlocul pârtiei. Aş vrea să vă arăt că....."am cu ce mă.....am cu ce". Se spune că omul îşi face vara sanie şi iarna car. Iată că eu îmi iau vara clăpari şi iarna......merg la schi. Şi nu mai spun, că parcă nu aş mai fi zis acest cuvânt, ce poftă de cumpărături ma cuprins. Dar ce poftă..... Îmi luai şi o pereche de pantaloni de schi
de rămâi fără cuvinte când îi vezi. Rezistenţi, călduroşi, impermeabili, exact cum mi-am dorit. Urmează să mai comand o pereche de
"ochelari ski"
că doar nu o să port iarăşi ochelarii de vedere. Aşa a fost anul trecut, de până am ajuns la baza pârtiei, parcă eram Moş Gerilă venit în pelerinaj pe pârtie. Dar asta este.....iarna şi peripeţiile ei. Acum o sa am ochelari de patru stele, care se închid ermetic cu casca, şi mă vor feri de ger.
Am zis ger? Şi.....nu am mănuşi?
V-am zis eu că am poftă de cumpărături. O să îmi cumpăr şi mănuşi şi gata. Beţe.....voi face din ramuri de copac, sau.....ce îmi trebuie mie beţe? Stau eu şi gândesc, şi mă chibzuiesc, şi....gata. Doar beţele şi gata.
Acum, să sun gaşca şi să le vând pontul şi lor. Echipamente schi, calitate remarcabilă, gamă diversificată şi actualizată de produse, preţuri pentru buzunarul tuturor. Eu cred că echipamentul de schi este o parte esenţială care poate influenţa, plăcerea de a schia.
Nu ne râmăne, după atâta "trudă"în procurarea echipamentului, decât să aşteptăm ca iarna să îşi facă prezenţa, să învăluie pârtiile într-o plapumă groasă de zăpadă şi cu mic cu mare să năvălim pentru a mai ameliora efectul virusului numit
Schi.